fotografie de grup

știi graba cu care părinții așteaptă

primul cuvînt al copilului apoi mîndria stupidă

de-a fi primul cuvînt de parcă asta i-ar face un părinte mai bun?

așa se grăbesc zilele mele să treacă acum

 îmi dau seama

că mi-a rămas timp tot mai puțin

cînd mă cuprinde mîndria stupidă de-a nu întreba

care a fost primul cuvînt pe care l-am spus de teamă

să nu aflu că sunt la fel ca toți ceilalți

ori cînd privesc alpiniștii utilitari cățărați pe clădiri și-mi promit

că n-o să țip dacă vreodată o să cad în gol

în oameni există atîta viață cît poate fiecare să ducă

dacă știi să privești o poți vedea că se-adună în jurul rănilor

cum se-adună vacile domnului pe crăpăturile zidului

cînd ni se dă puțin soare

*

din  duba jandarmeriei coboară malaci cu akm-uri soioase

pe care au scrijelit inimi străpunse de ancore

la judecătorie e zi cu arestați preventivi

două adolescente împart o țigară privesc o avocată în robă

fato ai merge pe stradă îmbrăcată așa?

n-aș putea ever de aia dau la finanțe bănci

din țigară cad petale de flori de cireș

din cireșii zburliți de vînt cade scrum

pe crăpăturile zidului vacile domnului mișcă ușor din picioare

par avocați ce se apropie de un martor

peste drum de autogară un hîrb de vectra expectorează strident

pe parbrizul crăpat stă într-o rînă un cartonaș pe care scrie șoferul fănică

șoferul fănică vînează călătorii întîrziați

îl doare-n cur că transportatorii licențiați s-au plîns în consiliul local

de pirații șoselelor

șoferul fănică vînează drumeții întîrziați și se visează

căpitanul barbosa

*

în parcul municipal voluntarii plantează copaci își fac selfieuri

cu lopata în mînă ori cu puieți de brad

un olimpic la națională se crede deștept întreabă dacă-i normal

să plantezi conifere într-un parc de foioase

un profesor cu cască-n ureche îi răspunde tăios

părinții tăi sunt români dar lucrează în în londra și nu se plîng

trec pe lîngă un geam termopan mă uit la reflexia mea

îmi dau seama că am albit în asemenea hal îmi vine  să cred

că pe capul meu s-au ușurat toate păsările din trafalgar square

s-a deschis și gogoașa moldovenească

miros de vanilie de iarbă proaspăt tăiată îți leagănă simțurile

ca pe un prunc în copaie

vîntul penetrează panouri publicitare pe care mai poți vedea

două borcane și-un slogan în helvetica: ce faci dulceață?

măturătorii discută probleme grave schimbarea sectoarelor

după ce s-au obișnuit cu mirosul de oameni

pe dr. cook feriți-vă de casa babei nebune are șobolanii cît iepurii

după zloata din iarnă au spălat străzile cu șampon

pielea orașului miroase de zici că-i filisteanca dalila

între doi stîlpi flutură o pancartă semn de armistițiu:

șervețel știe tot. 80% carne.

mda. 80% carne de om și restul căderi cam asta rămîne din sfinții

crăcănați pe băncile abia zvîntate se descurcă și ei cum pot

ba un un oral pe bonuri de masă ba un oral pe cartele prepay

măcar știi că ei nu te fac la buzunare

dumnezeu se plimbă prin parc cu cascheta lăsată pe ceafă

e un agent de pază grăsuț și blajin

în prea marea lui bunătate în loc să-i amendeze ori să-i ducă la secție

spune duios de preferat unui proces verbal e procesul oral

așa că mai și el gratuit cîte-o muie

*

o bătrînă în căruț cu rotile se-șază în față la orange

roagă un trecător să-i facă cinci copii după cuponul de pensie

mă roagă să traversez la farmacie să-ntreb de niște medicamente

mîzgălite pe un fragment de ziar cu un articol despre creșterea porumbeilor

mă cuprinde o stare de bine ca să nu mai vorbesc singur aș adopta

un pui de wombat pe care să-l strig poppy

farmacista îmi spune domnule sunteți al patrulea pe care-l trimite baba

să-ntrebe de medicamentele astea probabil n-are destulă țiglă-n mansardă

îmi spun ironic povestea vieții mele

nimic nu se leagă de mine nici măcar faptele bune

pe treptele bibliotecii copii de grădiniță se strîng pentru o fotografie de grup

se țin de mîini pe ascuns înfiripă idile

par vacile domnului adunate pe crăpăturile unui zid

peste noapte orașul s-a umplut cu anunțuri

vînd piatră

îngrijorările mele sunt din ce în ce mai mărunte

să nu-mi ardă bătrînul meu panasonic măgăoaia cu tuburi din 90

să nu mi se rupă geaca army cumpărată de la un charity de prin londra

o fetiță trece pe lîngă mine exclamă mami uite soldatul

nu e soldat e doar un băiat cu geacă

dar băieții nu poartă geacă

ei bine mai poartă din cînd în cînd

zîmbesc sunt băiat nu sunt făcut pentru îngrijorări importante

unii militează pentru cauze nobile

să declare rechinii diavol specii pe care de dispariție

să declare emisiile de carbon alarmante

eu aș declara piatra specie pe cale de dispariție

toți vor să facă din ea case morminte și drumuri

copiii copiilor noștri nu vor avea niciodată ziduri pe care să se adune

cînd ni se dă puțin soare