marți, noiembrie 03, 2009

overdraft

M-am trezit dimineaţă cu capsa pusă. Cafea lipsă, messenger lipsă. Bineînţeles încă un mesaj de la scumpica de OTP că am descoperire de card. Colac peste pupăză tot ce ţine de mass-media forează din greu la noua gripă. Cronologii, carantină, măşti, morţi, dezinfectante. Asta a pus capac. Azi noapte am visat că m-a trimis şeful în Ucraina să fac un reportaj despre viaţa cu masca la gură. Sau aşa ceva. Şi bineînţeles că m-am pricopsit şi eu cu gripă porcină. Nu grohăiam, dar îmi lăcrimau ochii şi mă dureau toţi muşchii. Stăteam într-un hotel cu zeci de ziarişti toţi şi ei cu gripă nouă. Ni s-au dat zece fiole de vaccin antigripal tratament pentru zece zile. Îl sun pe şef să-i spun că nu avem voie să părăsim Ucraina zece zile. Şeful începe să ţipe că la ora 16 am conferinţă de presă la PSD, iar a doua zi era anunţat Crin Antonescu în vizită în judeţ. Taman atunci o o voce suavă mă anunţă: ne pare rău dar numărul dumneavostră total de minute a expirat. Eu mă uitam ca un debil la telefon şi mă întrebam: dacă sînt în Ucraina de ce naiba m-au anunţat în română? În fine mă duc în cameră unde eram cazat cu alţi 13 ziarişti şi-mi fac injecţia cu antigripal în şold. Senzaţia a fost atît de reală încît m-am trezit instantaneu. Mă uit la mobil: 02.16. Pînă dimineaţă n-am mai închis un ochi. Deci. Astăzi dacă mai aud un cuvînt de porcină sau politichii o iau razna şi încep să grohăi. Vorba cuiva: o mie de oameni se îmbolnăvesc de gripă porcină şi toţi vor să poarte mască la gură. Un milion de oameni se îmbolnăvesc de SIDA şi nimeni nu vrea să poarte prezervativ.

Ps. În tot delirul ăsta mi-am adus aminte de ceva care te mai salvează.
Îl văd tot timpul prin crîşme. Îmbrăcat cu un pulover pe gît o geacă de tercot cum se purta pe vremea comuniştilor şi o şapcă de tractorist. Te întreabă dacă iei unul sau mai multe. Dintr-o sacoşă matlasată scoate o mînă de lozuri. Unele pe care le răzuieşti, altele pe care le desfaci ca pe un plic. Cam ca alea pe care le cumpăram cînd eram mici. Unii cumpără din milă. Cînd devine prea insistent ştie să se retragă. Freacă banii de bărbie să-i aducă noroc apoi pleacă. Îl văd făcînd asta de vreo zece ani. Aceeaşi îmbrăcăminte. Aceeaşi sacoşă.
Cînd am să mă fac ziarist renumit poate voi scrie despre ultimul vînzător ambulant de lozuri din oraş. Pentru că asta am ajuns şi noi. Stăm toţi într-o sacoşă, cîştigători sau nu şi aşteptăm să ne ia cineva.

Ps2. Am aflat că dacă vreau să scriu despre ultimul vînzător de lozuri îmi trebuie aprobare de la Loteria Română. Să scriu despre mine e mai simplu. Nu-mi trebuie nici o aprobare. Aşa că deocamdată mă rezum la atît. Ca să scrie alţii despre mine trebiue doar să se gîndească la mine.

Ps3. Oare scumpica de OTP m-ar lăsa în pace dacă ar şti că sînt acreditat de biroul electoral pentru toate secţiile de votare? Măcar biroul electoral nu mă bombardează cu sms-uri ca americanii pakistanul. Dacă îmi trimit zece sms-uri ele fac mai mult decît descoperirea mea de card. Măcar acreditarea e gratis. Sîc!

Niciun comentariu: