doamne ce frumosi sînt susura lumea cînd emilian trecea la braţ cu emilia, aveau două mătuşi care locuiau în acelaşi bloc un emilian iubea o emilia şi asta era tot ce conta în fiecare dimineaţă era despletită în fiecare lumină era frumoasă trupul ei se urca pe trupul lui ca un fel de scară să ajungă la buze mai sus la gînduri într-o zi normală o întîmplare normală o moarte normală o plecare normală acum emilia caută printre dărîmăturiun alt erou pe care să-l plîngă