şi ce dar să-ţi aduc mamă
poate capul sfîntului dar eu nu am crescut irod şi
degetele mele iudite
se unduiesc în pustietăţi
cîteodată
eram cressus aveam gura plină de aur
scuipam monezi şi faraoni pe tarabele vracilorîn căutare de leacuri
bolnavă te sprijineai de pereţii durerilor tale
n-aveam nici un ban nu ştiam dacă am întors pe dos toate
buzunarele dacă mai aveam în mine ceva de vîndut pentru secolul mîinilor tale
aş fi vrut să-ţi spun că mi-e bine că sînt
un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai
la gît cu aţă galbenă sperîndcă voi deschide cu ea orice lume
ce reflex a rămas
de pe vremea cînd făceai liste cu ce ne mai trebuie
prin casă pîine zahăr ouă ulei acum
eu fac liste cu ce mai trece prin mine
şi cînd o să termin de bătut cuie
în crucile noastre
iar tu nu spui nimic
te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică
fără acoperiş
ce dar să-ţi aduc mamă
eu nu mai sînt decît urletul
cărnii ce se desprindedin tine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu