dimineaţa mă prinde cu mîinile încleştate şi o mie de întrebări de ce trebuie să lupt pentru fiecare bucată de zi de ce trebuie să fiu atent la tot ce mişcă de ce trebuie să număr pierderile şi să aştept un ajutor care nu vine unii trăiesc de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic alţii luptă din inerţie nu am nimic de făcut îmi trec degetele prin păr a neputinţă clipa mea de glorie a trecut şi n-a fost nimeni acolo să-mi spună bravo soldat n-a fost nimeni acolo să-mi spună capul sus emil căderile încă nu s-au terminat mai există o lume o singură lume şi ea mistuită de trupul meu în picaj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu