matchu pitchu

Fiecare poveste începe cu tatăl nostru. Care e în cer. Adică pe rîndul trei a doua cruce.

*

Pînă-ntr-o zi mi-a fost frică să urc în pod. Mai întîi era scara cu picioare subţiri ca picioarele cailor de curse. Apoi la intrare cuibul de viespi. Le vedeam corpurile lor hidoase şi începeam să tremur. Apoi bunicul le-a afumat cu bălegar uscat şi frica mea a dispărut. De-atunci alung frica cu bălegar uscat.

Din loc în loc oale în care curgea apa de ploaie prin spărturile de la acoperiş. Apoi floare de tei la uscat şi pere puse la copt în fîn. Pe undeva nişte icoane vechi. Era foarte cald. În unele zile aliniam icoanele şi exersam pentru vremea cînd o să mă fac preot. Îmi plăcea să caut comori de cele mai multi ori prin gunoaie. Găseam frînturi de jucării le puneam în fîn îmi spuneam că dacă perele se coc în fîn şi jucăriile îşi găsesc părţile care le lipsesc ori le apar altele noi.

Cînd am înjurat prima dată am dormit pe atelierul fierăriei de frică. Mi-am imaginat tot felul de diavoli care erau trimişi să mă ia. N-a venit niciun diavol doar bunicul m-a alergat jumate de sat.

*

Creierul meu e un pod. Pînă-ntr-o zi mi-a fost frică să urc în el. Mai întîi erau visele cu picioare subţiri ca picioarele cailor de cursă. Apoi la intrare cuibul de ură. Vedeam corpul ei hidos şi începeam să tremur. Apoi am afumat-o cu bălegar uscat şi frica a dispărut.

Din cînd în cînd iubeam echipa de fotbal a unui oraş doar pentru că iubita mea stătea acolo. Apoi aliniam imagini pentru vremea cînd ne întîlnim. Ştiu că stai la etajul I pe partea dreaptă. Cel mai mult îmi plăcea să inventez apartamentul tău camera mamei tale a ta bucătăria balconul. Camera mamei tale de exemplu avea perdele brodate şi draperie grea violet era spaţioasă ca un supermaket. În camera ta erau multe rafturi şosete de lînă şi pixuri

*

Nu ştiu nici acum de ce am spart grădiniţa de peste drum. Am vrut cred să fur un şarpe de ăla cu articulaţii care părea real şi să sperii copiii. A venit poliţia eu am luat o bucată de brînză şuba bunicului şi am fugit peste gard în grădina vecinului. Poveştile nu se schimbă niciodată.

Cătălina m-a plăcut la început. Nu puteam să ies duminica în drum să cumpăr îngheţată de
la Bulbuc pentru că striga în gura mare după mine. O pîndeam după gard şi plănuiam să mă răzbun.
Într-o zi am prins-o în biserică şi i-am dat doi pumni în spate.

*

Îmi închipui oraşul tău ca pe un tărîm cu oameni buni şi elfi. Nu ştiu de ce. Ţi-am spus că prefer să rămîn naiv şi să cred în oameni poate de aceea cînd deschid ochii cînd îi închid cînd mă uit la tine cînd te fixez ai senzaţia de bunătate. În oraşele mici drumurile sunt drepte o scoţi tot timpul la capăt chiar dacă n-ai fost niciodată acolo. În oraşele mari ca să ajungi undeva îţi trebuie o mulţime de mijloace de transport devii nesigur pentru că nu simţi pămîntul sub picioare ca să ştii unde mergi.

*

Să nu mă întrebi niciodată ce-aş face cînd mă întristează oamenii.
În visele mele îi pun să se întindă pe burtă îi pun să muşte trotuarul apoi îi lovesc în moalele capului.

*

Mi-am dorit mult să fiu scafandru. Să curăţ fundul Siretului de toate răgăliile în care se agăţau copii vara şi se înecau. Eu spuneam că se duc în ţara lui Oz.

*

Dacă vrei să vorbim despre mine nu sunt multe de spus.
Eu sunt Gollum. Piticania aia hidoasă care rîvneşte la ceea ce au alţii.