Închid ochii las simţurile să mă cuprindă ca părul tău despletit. Winnetou spunea dacă vrei să iei urmele cuiva trebuie să închizi ochii şi să înveţi să asculţi. Să miroşi. Oricum ochii nu-s buni de nimic în întuneric.
*
Mi-am spart capul prima dată într-o toamnă. Bunicul cumpărase o căruţă de lemne şi le răsturnase în ogradă. Printre butuci găsisem un briceag eleveţian. Mi-am făcut o cingătoare în care am înfipt brigeagul şi o vargă apoi am bătut la poarta lui Narcis duşmanul meu de-o viaţă. L-am strigat de vreo cîteva ori n-a vrut să iasă. Am dat să plec atunci Narcis a aruncat peste poartă o cărămidă. Ţeasta mi s-a strîns ca şi cum ar fi vrut să se facă mică apoi a ţîşnit un puhoi de sînge.
Peste cei mai mulţi ani s-a abătut pîcla de toamnă. Mi-aş dori uneori varga şi briceagul ăla eleveţian să tai ceaţa şi să văd clar lucrurile. Lucrurile mărunte cer gesturi mărunte.
*
De multe ori mi-am imaginat felul în care te dai cu parfum. Dacă te dai pe gît pe haine ori pe ceafă. Dacă te îmbraci grăbită ori dacă e dezordine în rucsacul tău. Nu? Fiecare femeie trebuie să poarte un rucasc aşa cum şoferii au în maşină o trusă de prim ajutor.
De exemplu eu mă îmbrac foarte repede pentru că îmi cunosc foarte bine hainele. Ştiu dinainte cum şi cît trebuie să arăt.
Gesturi mărunte. Mecanice. Mecanisme de umanizare.
*
Mă certasem cu frate-miu a pus mîna pe-o piatră şi m-a lovit. Mi s-a umflat fruntea i-am zis atunci că pe-acolo o să-mi iasă creierul. De frică a început să apese frunte poate se dezumflă.
Mai erau şi duminicile în care stăteam în poarta mănăstirii cu mîna întinsă tanti dă-mi şi mie o bucată de colivă. De cele mai multe ori bătrînii mirosind a salcîm şi a oaie ne luau cu ei în biserică şi ne îndopau. Tot timpul m-am întrebat cum arată dumnezeul ortox ăla catolic nu mai avea niciun secret. Plimbam bomboanele în gură ne promiteam unul altuia că o s-o rugăm pe mama să ne facă ortodocşi să mîncăm colivă.
*
Sunt momente în care imagini gusturi dureri vin peste tine de-a valma şi te simţi greu ca un burete îmbibat cu apă.
Cine-a spus că uitarea e un mecanism firesc al memoriei e un tîmpit. N-ar trebui să uităm nimic pentru că toate ne-au făcut ce suntem iar dacă uităm ce suntem cum dumnezeu o să redevenim noi.
*
Nu ştiu pe unde eşti acum. Probabil ai ieşit cu sora ta o să te întorci cu hainele îngheţate ai să le pui pe calorifer în bucătărie o să se facă apă pe gresie. Pînă şi apa aia mi-e dragă pentru că a făcut parte din tine. În momentele de tandreţe îţi spuneam că dau telefon la poliţie să-i anunţ că-mi lipseşti de 24 de ore.
*
Astăzi nu mă gîndesc la oameni.
*
Dacă cineva îmi spune voi merge cu tine pînă la capătul lumii ori te-aş ţine de mînă pînă şi la toaletă nu-l cred. Eu nu sunt Mesia. Aş putea de exemplu să-l imit pe Thimoty Tidwell să-mi fabric un accent de ardelean ori bucureştean să-ţi zic mi-am găsit scopul în viaţă. Militez pentru protejarea viţei de vie a florilor de colţ a urşilor grizly n-ar conta. Odată ce ţi-ai găsit scopul nu mai exişti.
Eu nu sunt mesia. Sunt un om fără piele oamenii se adună în jurul meu ca studenţii la medicină care studiază funcţiile vitale. Numai pulsaţii. De la mine să n-aştepţi mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu