m-am hotărît

Gata. M-am hotărît. Cîn d eram mic îmi doream să mă fac mecanic de locomotivă. Nu ştiu de ce dar mi se pusese mie pata. Acum am scăpat de pata asta şi cu mîndrie spun că m-am maturizat. Cînd am să cresc mare am să mă fac McGyver. Sau David Hasselhoff. Sau amîndoi. McGyver din două motive. Unu la mînă: de mic mi-a fost frică de curentul electric ca de dracu. Dacă mă pui să schimb o priză ori siguranţele de la tabloul electric e ca şi cum m-ai pune să mă antrenez într-o tabără talibană de sinucigaşi. Doi la mînă: nu de mult a trebuit să scriu un articol depsre factura la curent a spitalului. Era o chestie încurcată cu constanţa de măsurare K în pt 13 care fusese înlocuit cu o chestie de 50/5 miliamperi deşi în contract era 30/5 miliamperi. În fine dracu să mă ia. Pot să scriu de combustibil ecologic obţinut din cîmpuri de rapiţă, pot să scriu despre dans sportiv, despre orientare turistică, despre dragaline minunate care înfloresc în minunatele noastre rîuri, despre balastiere şi vibraţiile care duc la prbuşirea pereţilor. Dar vă rog, pentru numele lui Dumnezeu, să nu aud nimic de curent electric.
De Hasselhoff mă leagă o prietenie veche. Pe vremea cînd sărea în valurile din Baywtach şi tăte muierile de vîrsta noastră visau să se înece măcar cu apa din Moldova numa să-i simtă muşchiuleţii(mînca-l-ar Matache Măcelaru de mititel), eu voiam să ajung gigolo în Germania. A beautiful mind, isn.t it? Mai tîrziu am aflat că în Germania se cam suferă de tot felul de deviaţii sexuale, iar visului meu i s-au tăiat aripile aşa cum îi tai aripile unei gîşte s-o domesticeşti.
Să zicem că din punct de vedere sexual sînt normal, îmi ştiu orientările cît se poate de clar. Da io n-am înţeles niciodată care-i faza cu streapteasul. Mă frăţik, de ce naiba văd unii ceva excitant cînd o tipă dansează la bară? Poţi să zici că nu eşti bărbat dacă nu te excită aşa ceva, da mie mi se pare o chestie total inutilă. Un masaj erotic să zicem că mai merge. Da io nu înţeleg şi pace, frăţik, cum e daraveaua cu streapteasul. E valabil şi invers. Dimineaţă după ce am dat de pomană păianjenilor din cameră în amintirea salarului meu răposat în codiţii încă neelucidate(pe 8 martie salarul meu a fost văzut ultima dată într-o florărie. Rog pe toţi cei care au văzut ultima mea bancnotă de 50 de lei să mă sune), am deschis teveul la ştiri. Cum altfel, de 8 martie fetele au petrecut în cluburi cu streaperi. Bon. Ori nu mai ştie moa cum se exictă o femeie(nu vorbim de funie în casa spînzuratului), ori femeile din ziua de azi au suferit mutaţii genetice de se excită cînd văd un tip pe jumate dezbrăcat. Acu v-aţi prins că intră în scenă micuţul meu Hasselhoff(vedea-l-aş parizer de Kosarom). Cum naiba te poţi excita aşa uşor? Io mi-s mai clasic aşa că rămîn la părerea mea. Pentru mine streapteasul n-are absolut nici un rost. Un singur moment de intimitate valorează greutatea femeii în aur.
Note for myself tot pentru cînd voi fi mare. Să-mi aduc aminte să nu iau niciodată copilul în crîşmă Urăsc taţii care vin cu plozii la crîşmă şi zic copilului: uite ia un suc da să nu mai spui lu mama. Sau, mai rău să mergi cu ei în club şi să-i pui, la şase ani, să danseze iar lumea să se uite la ei ca la maimuţa Miki de la circ.