minunata calatorie a lui emil prin gara de nord

se făcea că tu erai Osa
şi eu îţi eram micul Matz
colindam lumea învăţîndu-i pe oameni
cum să-şi ţină aproapele aproape
apoi am plecat să fac dragoste cu o explozie
bună dimineaţa sînt în gara de nord
n-a trebuit să ne strigăm ca mama akka strigîndu-şi gîştele
n-a trebuit să vorbim la telefon ori
să ascultăm la vreun radio vremea probabilă
am venit unul către altul de parcă ne-am fi fost dintodeauna
ţi-am zis ce mică eşti
mi-ai răspuns nici tu nu eşti mai mare
aveam tren spre scarborough fair
mă duceam să le cînt
şi să vînd licori de dormit
vagonul mi se părea o groapă comună
în care toţi am ajuns acolo din războaie complet diferite
lumina difuză era şi psalm şi îmbălsămare
din cînd în cînd se auzea bere rece seminţe prieteni
controlorul spunea stingeţi vă rog ţigara
apoi mă composta pe frunte
probabil eram singurul născut fără stea norocoasă
mi se părea că totul se mişcă în afară de mine
am închis ochii
m-am crezut năpîrstoc
dar nu era nici un martin gîscanul să mă ducă acasă
eram de fapt
o cutie a milei
în care tot mai rar cineva aruncă
o inimă