luni, decembrie 19, 2011

from scarborough fair with love(jam session cu autor lipsa


astăzi sînt el comandante
îți spun trage
nu vei ucide decît
un simplu om
lasă-mi timp de-o țigară
nu am nevoie de eșarfe să-mi acopere ochii
cei care mor iubesc întotdeauna pe cei ce ucid
nu am nevoie de cruce
aruncă-mă într-o groapă comună
pentru că știu foarte bine unde mi-e locul

adormisem sprijinit de rucsac într-un compartiment
gol ca un plămîn fără aer
m-am trezit speriat nu știam dacă plec ori dacă mă-ntorc
vocea ta a despicat noaptea în două
ca moise despărțind marea roșie
să treacă poporul ales

ți-ai lăsat capul în palma mea
ai adormit dacă muream atunci aș fi mulțumit domnului
că m-a făcut pentru asta
în schimb am visat că documentam o anchetă despre un om de afaceri
intrat în insolvență mă zvîrcoleam de parcă aș fi fost un creștin
aruncat leilor
nu ți-am spus

am ajuns să mă întreb de ce oamenii au mai multe drepturi ca animalele
dacă mergi pe stradă cu un cîine periculos trebuie să-i pui botniță
atunci de ce nu poartă botniță oamenii care te fac să crezi în ei
dacă te mușcă un cîine te vindeci
dacă te mușcă un om rămîi mutilat toată viața
am ajuns să mă întreb de ce nu există cuști pentru oameni
așa ca la zoo în loc de plăcuțe pe care să scrie vă rugăm nu hrăniți animalele
să scrie vă rugăm nu iubiți acești oameni

de ce sînt pedepsiți hoții și criminalii
dar oamenii care părăsesc oameni sînt absolviți de orice vină
le-aș scoate inima sufletul într-un fel de castrare chimică să nu mai poată face rău
le-aș coase mîinile de trup să nu mai poată cere tandrețe
le-aș zdrobi picioarele să nu mai poată să se apropie de alții
le-aș spînzura umbrele ca pe niște condamnați pentru crime împotriva umanității

nu mi-a mai rămas decît ura
care crește în mine ca o anacondă
m-am dus la diavol i-am zis frăție
ia tu acest suflet că eu n-am ce face cu el
diavolul a rînjit a răspuns
măi băiete eu nu iau suflete care se oferă așa ușor

m-am dus la dumnezeu ca-n bancul cu mircea și baiazid
iată vine-un sol de pace cun un suflet-n virf de băț
dumnezeu își dădea unghiile cu o ojă a întrebat
e de la prada?
în gîndul meu l-am suduit i-am zis da doamne
e pradă

am ajuns să cred că nu sînt om
altfel nu ar pleca toți
mă fac vinovat de un singur lucru
nu știu să ghicesc în ai mei


Niciun comentariu: