miercuri, decembrie 07, 2011

luminile din canary warf


moartea e o beție bună din care te trezești
fără dureri de cap
mulțumit că nu-ți mai aduci aminte
ce-ai făcut viața trecută

inima mea e o vită dusă la abator
cu botul umed își pleacă grumazul
rătăcesc pe străzi de ceață
fără tine sînt tom sawye r speriat
că și-a pierdut brățara norocoasă din piele de șarpe
la scăldat

mi s-a acrit să tot fiu o gară pustie dintr-un oraș
în care am ajuns după ce am adormit în tren
telefoane cu taxă inversă nu mai există
să pot suna pe cineva cunoscut
să-mi trimită bănuți pentru pleoape
să pot să mă-ntorc

îmi vine cîteodată să tai aripile îngerilor
de parc-aș tăia roțile unei mașini parcate  pe loc nepermis
să scriu cu degetul spală-mă pe caroseria prăfuită a cerului
să-mi tatuez în palmă un om
paote așa nu mai pleacă
să port pe umăr un diavol dresat care să-mi cînte de crîșmă
de moarte de jale
de ce-o vrea el

m-am convins
dacă repet ceva la nesfîrșit atunci devine real
mi-am repetat într-una că oamenii sînt oameni
pentru că pleacă
iertarea nu vine cînd ai nevoie
pentru că atunci n-ar mai exista iadul

am să mă prind în luptă dreaptă cu dmunzeu
din cînd în cînd un corb îmi va aduce în cioc apă
luminile din canary warf sînt de fapt lumînări
iar diminețile niște onglinzi pe care cei care-au plecat
ți le apropie de buze să se fie siguri
că mai respiri

de astăzi sînt omul care va ierta totul în locul celor ce nu pot să ierte
doar cel uitat are puterea asta


Niciun comentariu: