portofel

cînd pămîntul te cheamă răspunde-i pentru că

s-ar putea să găsești după aia

ușa închisă și cheia

ruptă în broască

iar tu ai să cauți toată viața

un nenorocit de lăcătuș

care să poată deschide un om

n-am furat niciodată dar am înșelat o grămadă de popi

așa se jura portofel țiganul înainte de un meci de liga a III-a

scotea pe masă trei cercuri de cauciuc și juca alba neagra

pai dacă dracu i-a pus atunci dumnezeu a vrut ca eu să le iau banii

înger îngerașul meu eu sînt mare tu fă-mă mic

sînt puternic tu fă-mă nimeni

dacă drumul pe care l-am apucat duce spre nicăieri

înseamnă că pot să-i spun iadului casă

dacă încep să asculte toți ceea ce spun cînd nu mai sînt

atunci înseamnă că nu am fost

doamne îți spuneam mai demult

că nu am nici o problemă cu morții

ei nu mușcă ei nu consumă ei vin stăm la un poker

ne mai dăm coate unul altuia cînd tre să se dezbrace

problema mea doamne e cu cei vii

de ce dracu nu-i strîngi cînd e anotimpul

pot înțelege că n-ai lucrători

de fapt în toată țara asta e problema livezilor de meri

le dai cît le dai zilierilor dar

nu vor să vină

bunică-miu împlinește 88

nu l-am mai văzut de la inundații

nu am timp să plîng

nu am timp să îmbrățișez

nu am timp să cînt nu am timp nu am timp

am timp să să iau interviu unui medic care se trage dintr-o familie nobilă

am timp de-un accident de un presupus viol la spital

îți spun adevărul

curajul se dă pe cartelă ca înainte de '89

iar eu mă strecor printre picioarele adulților

să ajung în față

crede-mă doamne că nu am avut curaj

să-l văd pe cel care se topește mai ceva ca o lumînare

noaptea pe vremuri în casa nouă aducea lemne în miezul nopții

soba mi se părea un fel de diavol isipitind pe ilie cu lapte fiert

într-un ceaun cu coajă de mămăligă

dimineața la cinci ne punea sacoșe matlasate în mînă și ne trimitea

la furat frunze de sfeclă

mergeam în șir indian în liniștea dimineții

ne strecuram prin spărtura gardului de la c.a.p

vara mîncam pere de la mămuca

știu doar că atunci cînd a murit mămuca avea la cap un mănunchi de

paie fosforescente ca niște spaghete

aduse din israel

crede-mă doamne

că-mi lipsește curajul să-l ridic pe cel care m-a alergat jumătate de sat

cînd am înjurat prima dată

pe cel care-mi făcea steluțe ninja la nicovală și toamna mă punea să culeg via

vara mergeam la prășit în dealu ungurului cînd bătea clopotul amiaza

făceam îngerul domnului apoi mămăligă brînză și ceapă

seara ne prindea la trei prăjini la stropit cartofi

 îl durea prea puțin că la tv

se dădea sandy bell

da doamne recunosc te-am urît de cînd eram mic

pentru că a trebuit să te împartă cu mine

mă punea în genunchi lîngă pat ne rugam misterele de bucurie sau de durere

după cum era cazul

eu știam doar că trebuie să fac zece bucură-te marii

apoi mă legăna pe genunchi și cînta

moș martin moș martin

restul se pierde în ceață

așa cum pe ochi se pune o pîclă acum

salvatorii de suflete spun că în acest anotimp

potecile sînt închise

mă jur doamne pe sufletul meu

așa cum se jura portofel pe sacoul lui verde

dă-mi un om

și eu n-o să-l mai pierd