dimineața e doar o formă prin care dumnezeu își face curaj
cerul e doar un butoi soarele un opaiț
uneori merge la piață și caută oameni
îi spun ehe doamne s-au înăsprit anotimpurile
și ei sînt mai greu de găsit
creșterea lor e mai delicată
mai întîi îi îngropi în pămînt afînat de cîrtițe
apoi îi iubești
pînă devin amintire
există o zi în care mă simt ca un taximetrist în tura de noapte
oamenii snt niște clienți rătăciți
îmi deschid pieptul ca pe o portieră
se urcă îmi cer să-i duc spre undeva niciodată spre cineva
inima bate contorizînd kilometrii
astăzi sînt doar o deltă mai tristă ca un soare nemulțumit
că nu e plătit suplimentar pentru sîmbete și duminici
femeile se reped în picaj spre luciul de apă
bărbații se lasă prinși de bunăvoie
în fond oamenii se înfruptă cu oameni
și cînd le vine sorocul
nasc suflete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu