dengue fever

uneori te întrebi la ce mai e bună o uşă dacă în spatele ei

nu e nimeni să o deschidă

să te invite în casă ca şi cum s-ar deschide coapsele unei femei

să discuţi despre timbre nedantelate perţa muzica anilor 90

despre plăci de rigips adezivi despre cît de greu e să cînţi live heavy metal

în general despre lucruri care să te convingă de faptul că încă nu ţi-ai părăsit trupul

ca un profesor de latină ce pleacă din sala de cursuri dezamăgit în timp ce elevii îi strigă

silva silvae la toamnă tataie

la ce mai e bună o uşă dacă în interior nu eşti decît tu aşteptînd ca cineva să bată

puţină speranţă se iveşte atunci cînd interfonul sună

dar nu e decît femeia de serviciu care vrea

o găleată cu apă e joi zi de curăţenie pe scara blocului

îţi spui că nu e totul pierdut e abia dimineaţă interfonul sună din nou

o voce slabă ca o monedă scoasă din circulaţie

bună ziua suntem de la penny ne daţi voie să punem nişte oferte

interfonul sună a treia oară poşta am venit cu şomajul

în cele din urmă te uiţi la uşă zîmbind o mîngîi o linişteşti

îi spui cu voce profetică

era totul scris nici amiază nu s-a făcut şi te-ai lepădat de trei ori

la ce mai e bună o uşă dacă nu poţi s-o numeşti petru şi pe ea să clădeşti biserica ta

orice idiot ştie că nici o construcţie nu începe cu uşa

dacă te-ar încălzi cu ceva ai pune-o pe foc în speranţa că din el va ieşi dumnezeu

care să-ţi dea măcar o poruncă dacă nu dumnezeu atunci mohamed

care să înceapă jihadul împotriva spaţiilor vaste şi albe dacă nu mohamed

atunci măcar duhul unei lămpi care să-ţi ridice peste noapte

un loc minunat în care să nu te simţi inutil

te opreşti

îţi spui doamne ce-ţi fată şi mintea asta

în ritmul ăsta ai să ajungi la capătul tău înainte de 35 şi-atunci să vezi plictiseală

în fond uşa nu are vreo vină e doar metal fără creier

o dată pe an cumperi baterii noi  pentru sonerie la ce folos

de ea ştiu doar cei din acţiunea catolică ce împart revista parohială

şi cîte-un ţigan care-a plecat să colinde cu trei zile-nainte

*

la ce mai e bună o fereastră dacă prin ea nu vezi decît aceeaşi zi acelaşi soare

aceleaşi numere de înmatriculare aceiaşi copii alergînd pe alei

după poliţia de proximitate în timp ce în casă femeia-a tăiat viţelul cel gras

în cinstea bărbatului beat care-o snopeşte cerînd-i inelul cel scump

la ce bun o fereastră dacă prin ea nu vezi decît

aceiaşi vecini care se ceartă pentru grădina din spatele blocului

aceeaşi bătrînă care coboară după o zdreanţă spălată pe care vîntul a dat-o jos de pe sîrmă

acelaşi iuda care exersează sărutul pe scoarţa nucului

acelaşi cîine care se pişă pe scoarţa nucului

aceeaşi poftă de viaţă pe care numai moartea altuia

ţi-o poate da

dac-ai putea ai frînge fereastra şi-ai împărţi-o lumii întregi

ca pe o hostie cine mănîncă din trupul tău va căuta oameni în veci

în locul ei ai pune un caleidoscop sau o carte tan-gram

dar eşti atît de lipsit de curaj încît tot ce faci e să-ţi numeri paşii

de parcă ai fi un lucrător la pompe funebre care-ţi oferă pachete promoţionale

un monument şi 10% discount pentru catering

*

de parcă ai conta cum te duci

pînă la urmă viaţa e doar o fobie faţă de viermi

arată-mi tu unul care şi-a făcut cruce ori arcă ori adăpost subteran

şi-a reuşit să fie altceva decît om

te mai gîndeşti uneori ce nebunie-ar fi fost

dacă într-adevăr dumnezeu ar fi creat omul după chipul şi asemănarea sa

poate că am fi fost atît de frumoşi că ne-am fi iubit unii pe alţii cu disperare

să nu rămînem singuri

am fi fost atît de frumoşi că serviciile de urgenţă n-ar fi făcut faţă

accidentelor rutiere provocate de şoferii care ar fi întors capul să ne privească

sau poate că n-am fi ştiut  niciodată cine suntem pentru că

nimeni nu ştie cum arată dumnezeu

dar

la ce bun să mai ieşi în oraşul acesta care pe zi ce trece

se transformă în babi yar

aici toţi suntem reduşi la panouri publicitare pe care scrie

if you are going trough hell

keep going