pasager 4

când eram copil îmi spuneam în secret

marcelino pan y vino

furam pâine și brânză-nu știam unde țin ai mei vinul-

dădeam să mănânce unui arbore de lalea

așteptam luna iunie să apară laleaua mamă

de atâta visat cu ochii deschiși ai mei spuneau

că nu voi face mare brânză în viață

că am să ajung mai singur ca dumbo

plăteau slujbe la sfânta clara

să transmit în direct tot ce se întâmplă în mine

să mă trezesc la realitate

și m-am trezit

cu morții în brațe ca o coșarcă

pe care tovarășu inginer la ora de muncă patriotică

 ne spunea s-o umplem cu prune

până la prânz

mult mai târziu mi-am dorit un springer spaniel

pe care să-l numesc merlin mcdonald și să pornesc alături de el

războiul de unificare a scoției

îmi puneam cortul pe 1001 parliament street

scriam pe toți pereții

we shall never surrender

acum îmi dau seama

cu cât ții mai mult ochii deschiși

cu atât nimeni nu-și va da seama că și tu exiști

în fiecare dimineață mă trezește icnetul scurt al unui pickamer

 îmi ține de urât și nu știu  dacă o face din prietenie sau dacă-i plătit

pentru asta