vineri, iulie 31, 2015

tristețea cofetarului din cadbury



de la o vreme joc un shooter cu zombies în care
ai bonus 30 de lingouri de aur dacă îți faci 10 prieteni
m-am sălbăticit în așa hal încît nici măcar pentru bani
nu mă mai apropii de oameni
deși lipsa lor mă face să tremur
ca un dependent de oxicodină
pentru mine au sens doar lucruri mărunte
așa cum pentru alții contează doar
darul de nuntă

într-o zi o cămașă la care țineam foarte mult
s-a săturat să mă poarte și s-a rupt teatral în mijlocul supermarketului
de teamă să nu vadă alții am început să imit descarcerarea
faceți faceți loc am strigat
mă strecuram printre oameni cu o pungă de boromir
pe post de trusă de prim ajutor
faceți loc faceți loc
pînă la ușa glisantă de la ieșire
am stabilizat-o hemodinamic sau hemotextil
după cum credeți voi că e mai poetic

în altă zi îmi făceam griji
că-mi voi pierde numărul de mobil
pentru că intrasem în perioada de grație și-ar fi trebuit
să modific din nou europass-ul iar marile corporații
n-ar fi știut ce se întîmplă în mine
dar din senin un prieten cu accent de certeze
mi-a trimis o horincă în amintirea plajei din brighton
în schimbul ei am primit 550 mb trafic pe net

în altă zi
aici e partea în care mă întrebi cu invidie cîte zile mai am
eu îți răspund stupid nelimitate în aceeași rețea
în altă zi mi-am promis c-o să mă fac cofetar
și n-am dormit nopți întregi pînă ce
din luna plină nu am făcut un tiramisu
pe care l-am scos la vînzare ca un baton cadbury

citind probabil ai crede că am luat-o razna
stai liniștit e doar tristețea mea cu urme de anason
cînd eram copil mă jucam de unul singur și alergam
de la o ușă la alta să nu mă prindă vîntul de primăvară
acum alerg de unul singur de la un om la altul
să nu mă prindă uitarea

Niciun comentariu: