duminică, august 21, 2016

noapte cu timbre și scoici



coapsele unei femei peste care treci limba ușor
și ele zvîcnesc
freamătă
apoi se închid ca o scoică și limba-ți devine o perlă:
atît de fierbinte e noaptea asta în care pătura se lipește de tine
ca un timbru pe o carte poștală
ieși pe balcon aprinzi o țigară vezi fumul cum se înalță
în rotocoale de parcă ar vrea să fie primul fum de țigară
care ajunge pe lună
nu poți să nu te întrebi
dac-ar fi fost o formă de viață
oare care-ar fi fost primele cuvinte ale primului fum de țigară
după ce a ajuns pe lună

în ștrand la terasa căpraru greierii cîntă marșuri
în timp ce nuntașii coboară din hatchbackuri închiriate
în depărtare roțile unui tren toacă distanțe
de parcă-ar fi niște copii ce desghioacă porumb
niște faruri străpung întunericul
te întrebi dacă și întunericul simte durere
așa cum simt oamenii cînd sunt străpunși de ceva
în cameră lucrurile parcă au devenit mai mari
ori poate ca-n basme
ai căpătat puteri să te micșorezi ca să auzi și să vezi totul:
tabloul fratelui tău s-a îndreptat singur
hainele au încins o partidă de poker pe dezbrăcate
cine pierde se dezbracă pînă la om
patul probează trupurile care-au trecut prin el
dulceața de nuci nu vrea nici acum să știe de tine
după ce ai mîncat din ea toate nucile

miezul nopții devine-o femeie coaptă care știe ce vrea
de la viață
pui de cafea pentru dimineață
clocotul apei îți pare plînsul unui copil
căruia-i cresc dinții de lapte




Niciun comentariu: