odă în litru antic

dacă n-ar fi burdușit cu litiu și lorazepam

taică-miu ar începe să rîdă cu așa poftă

că vibrația vocii i-ar scoate puțin cîte puțin

din palme cristosului cuiele

și-acesta doborît de artrită

l-ar întreba de ce rîzi

ar rîde cînd ar afla că am luat-o pe urmele lui

ca hansel și gretel pe urmele căsuței de pîine

(și în orașul acesta e o casă a pînii

unde angajații ciupesc din gramajul

salamului și pîinii săracilor

ei spun că sunt firmituri pentru drumul spre casă)

din propria țeastă ar face un c.a.p fruntaș la producție

ar merge țanțoș pe stradă

și-ar da la toți de băut că n-a trăit degeaba

și că așchia nu sare de departe de trunchi

apoi aghezmuit bine

ar încerca să-mi afle dresa

cerîndu-le oamenilor ca diogene

să-i spună ce-ar putea face

să ia furtunul de albalux și să mă croaiască

pentru cartea mea de debut

ori de ochii lumii să mă întrebe

tăticule

chiar așa rău ați dus-o cu mine?