în nopțile în care nici măcar rădaștele
nu mai tulbură aerul cu zbîrnîitul lor
mă gîndesc la tatăl meu ca la un examen ratat
de licență-n crimonologie
cînd mă rugam la toți sfinții să nu-mi dea mica
recidivă
habar n-aveam despre recidiva penală
dar despre aia alcoolică știam aproape totul
și profa mi-a dat chiar recidiva mică
un fragment din vechiul drept penal
pe care niciun student în toate mințile
și cu pile în CUI
nu l-ar fi citit vreodată
m-am scuzat am ieșit la budă m-am pișat sînge
ori cafea nu mai știu
uscătorul de mîini nu mergea-numai noi de la Drept
aveam luxul ăsta-
am rînjit în oglindă ca profetul ioel
mi-am dorit să să am un tată despre care să spun
măcar
c-a murit
nu că habar n-am cum o mai duce ori cum arată
și acum lipsa lui viermuiește prin intestinele mele
ca o moarte ce nu se sfîrșește decît odată cu mine
maică-mea e acum în londra
acolo nu sunt cabinete stomato din care iei bonus
viruși hepatici
acolo sunt holdere miniscule
nu ca aici unde cel mai bun cardiolog din oraș
i-a pus o cărămidă la șold și niște tuburi de
cauciuc
apoi i-a cerut să stea cu mîna întinsă de parcă-ar
fi cerșit
un puls mai normal
în lipsa unor lucruri mai importante îmi pun
întrebări
fără sens
de ce katniss nu rămîne fără săgeți niciodată
deși omoară tributuri în draci
de ce tocmai cei despre care lumea spune
că n-au nicio șansă în viață demonstrează opusul
de ce cînd mă duc la concursuri de angajare
în instituții publice mi se face cu ochiul complice
mi se șoptește că sigur am muncit în electorală
altfel aș fi nebun să mă prezint
de ce n-am reușit pînă acum să intru în oameni
să văd ce simt ei
dacă aș sta nemișcat
și-aș aștepta umbre de cîini să-și facă nevoile
umbrele cîinilor m-ar amușina
și-ar mormăi pe limba lor
la omul singur nici măcar pișatul nu trage
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu