cu plata la destinaţie

noaptea îmi simt inima ca o vulpe hăituită în propria vizuină. noul meu vis e că stau pe un pat de spital o asistentă mă dezbracă încet de frică dragostea mea se înfige în creier tot mai adînc să n-o găsească nici o perfuzie. mă trezesc într-un întuneric complet de fapt nu-mi dau seama dacă el e complet sau dacă mă face complet.
apoi marea debarasare începe. ne scoatem morţii îi aranjăm frumos în faţa blocului. auzim maşinile gunoierilor cum îi ridică atunci înţeleg. dincolo sînt concasoare şi tot felul de utilaje care ne transformă în diamante. e frumos să sfîrşeşti aşa ca o piatră rară pe degetul unei femei.

*

urmăresc cu îngrijorare ştiri din oraşul tău. uzina s-a închis pînă în decembrie petrochimia nu merge bine doi tineri s-au împuşcat într-un bar din centru. toate lucrurile tale au devenit ale mele. eşti în tren acum poate plîngi poate mănînci susan poate te gîndeşti că se moare în lipsă tocmai ca să umpli golul rămas. capul sus draga mea cei mai importanţi oameni sînt cei care pleacă.

*

29. îmi înşir anii ca un cerşetor care numără mărunţişul. unii ani sînt cleioşi cu alţii nu pot cumpăra nici măcar o brichetă. de ziua mea am tăcut de dimineaţă pînă la apus. m-am gîndit de cinci ori la tine cu trupul întors către oraşul tău ca un musulman fidel către mecca. îmi înşir anii ca luxtenul care înşiră pe stîlpi ornamentele de crăciun.

*

despre primul an nu mai ţin minte decît că am făcut convulsii febrile.
în al doilea an prea multe nu mi-au ieşit.
în al treilea an am învăţat să decojesc nuci.
în al patrulea an m-am îndrăgostit de florica şi am o vreme casă într-o cisternă goală.
restul anilor se încurcă între ei ca un puradel printre picioarele pirandei.

*

uneori am dus-o bine alteori am murit. uneori m-am îmbătat pentru că mi-era bine alteori m-am îmbătat pentru că n-am murit cum trebuie. aşa cum a făcut-o sorin. ca să intri în moarte nu-ţi trebuie decît un bar în podul gării. şi o sticlă de pinot noir.
am avut ceva femei unele m-au iubit altele făceau sex de ziua mea prin toaleta vreunui bar. m-am îmbătat pentru că m-au iubit m-am îmbătat ca să le urăsc.
am avut cîţiva prieteni pe unii îi ţin în sertar ca o pernuţă cu ace de alţii îmi aduc aminte ca un orb care n-a văzut niciodată culoare dar şi-o imaginează.

*

trenurile. oho. dependenţa de trenuri e ca dependenţa de heroină. pot să fiu cine vreau pot să ajung unde vreau. apoi pentru o vreme mă ţin departe de gări de-ajuns cît să am falsa impresie că m-am vindecat. şi într-o zi trupul nu mai ascultă mă urcă în primul tren şi viaţa mea o ia razna. mă învăluie toate senzaţiile şi nu mai sînt decît un colet livrat cu plata la destinaţie.