în palmele mele o inimă ce mă urmează
fidel
ca o umbră
sau ca un labrador
uneori nu ţine pasul cu mine şi-atunci o aştept
sprijinit de vitrinele unui oraş fără puls
uneori mă conduce la gară
în timp ce urc în compartiment
o văd cum intră în spring time
îşi comandă un ceai apoi se aude mai slab
tot mai slab
pierdut undeva între locuri şi numere
puţin incomod fotoliul de care mă lipesc de parcă ar
un prieten demult aşteptat
îmi spun că trenul acesta nu are roţi
are o mie de inimi care duc o mie de oameni spre oameni
pe care doar dumnezeu nu-i mai uită
*
dimineaţa începe la fel de fidel
cu tremurul mîinilor ca un fel de balet pe o scenă din londra
încerc să-l ascund de prietenii mei să evit întrebări
cît ai băut ai lipsă de calciu
îmi croiesc drum prin ceaţă ca un cosaş năduşit
îmi ascut simţurile de orice bloc
apoi totul se-ntîmplă brutal
descarcerarea poliţia rutieră
un portofel pe şosea
o cabină de tir făcută zob
alerg prin iarba udă mă uit la mîinile mele verzi
mîinile mele sînt un fel de iarbă
crescute într-un pămînt mai fertil
trag aer în piept ca şi cum aş da drumul unui baraj
mîine e ziua mea de uitare
*
în palmele mele un nume ce mă urmează fidel
ca o mireasă
ori ca un anestezist priceput
uneori nu ţine pasul cu mine
uneori mă conduce la gară
în timp ce urc în compartiment
îl văd cum plînge că nu-l iau cu mine
şi-n trenul c-o mie de inimi sînt doar o proiecţie
a unuia care-a făcut dragoste două zile la rînd
momente ca nişte fulgere orbitoare ca nişte electroşocuri
îmi zguduie trupul
nu pot să mă agăţ de nici un gînd zîmbesc sînt
un mărunt biolog care aleargă după insecte
*
aproape seară
aproape gol
se destind fibrele zilei în care am fost captiv
se rupe pînza în care-am căzut şi cineva mi-a injectat cheratină
aproape seară
aproape frig
aproape de linişte
respir şi aburul respiraţiei ia chipul tău
ai venit să mă conduci acasă
o frică mă urmează fidel
elegant pierzător de obsesii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu