schimbare de oră (feat radu ciornei)

Spune-ne o poveste

te rugăm, aşa cum ştii tu

o singură poveste

doar una

..............................

acolo

seara şi dimineaţa

sînt doar nişte noţiuni identice

e aproape seară

cînd ne răsare soarele

şi ne spunem

noapte bună

dimineaţa

sau invers

acolo

invariabil

ne bem cafeaua la asfinţit

întrebîndu-ne din ochi

ca nişte vameşi jucăuşi

(ce imposibilitate)

în ce scop o să ne lepădăm pijamalele

dacă vom pleca la muncă

sau aşteptăm altă

noapte-dimineaţă

iar estimp

(iubesc cuvîntul ăsta)

o să ne iubim îmbrăţişaţi

ca două umbre pe asfalt

*

dimineaţa îmi pare un oficiu de stare civilă

din care ies emoţionat la braţ cu o umbră

castanii îşi aruncă frunzele-n aer de fericire

îmi cîntă mulţi ani trăiască mulţi ani trăiască

şi cine să trăiască

cine alături de cine să mai trăiască

visam sfîrşitul lumii cu nenumărate cutremure

aş fi luat-o pe tinker bell

şi ne-am fi închis într-o capsulă ne-am fi catapultat în spaţiu

cînd lucrurile s-ar fi liniştit acolo jos

ne-am fi întors să colonizăm pămîntul

cu oameni care visează cu ochii deschişi

sau vorbesc singuri pe stradă

*

acolo

evadăm din noi pe ascuns

doar atît cît să ne pitim ghicitorile

într-un pui de somn

cald şi transpirat

ca o spinare de peşte

acolo

ne facem surprize

ne îmbrăcăm în clowni

ne speriem după colţuri

împletim covrigei

aprindem lumînări

ne ascundem pe rînd

în spatele tuturor oglinzilor

ne găsim

ne iubim

şi rîdem

*

dumnezeu îţi dă dar nu-ţi bagă în traistă

îmi repeta îngerul

un om care să renunţe mai uşor ca mine nu mai văzuse

într-un final s-a făcut instructor auto

îmi ardea una peste ceafă cînd nu izbuteam pornirea din rampă

îmi spunea ce-ai să te faci cînd la examen vei avea poliţistul alături

şi-ai să rămîi cu cerul blocat

într-o intersecţie

(pentru că da cititorule

cerul a fost prezentat anul acesta la un prestigios salon auto

ca ultima inovaţie în materie de motorizări hibride)

*

acolo

ne trimitem XOXOXO

în SMS-uri

încă de pe vremea cînd mamele noastre

habar nu aveau că se vor cunoaşte vreodată

că pe 30 septembrie

ţi-am dat text pe YM mobile

Radu out

iar tu pînă să apuce doctorul

să mă ia de picioare şi să mă bată la fund

mi-ai zis

C Ya soon

Ţi-am răspuns

BRB

apoi ne-am aşteptat

atît cît să ne crească şi să ne cadă

dinţii de lapte

să fim mai buni

decît oricare alţii

şi aşa am devenit prea buni

pentru noi înşine

*

toţi mă strigă emil

îmi port numele de parcă aş fi un mus pe corabia lui ahab

obligat să trăiesc obsesia altuia

obsesia unui student la zootehnie care intră într-o cameră de cămin

să împrumute o carte

mama scuipă în palmă şi-mi aşază părul

emil ce vrei tu de la viaţă

eu? cam ce vrea toată lumea

cînd o veni vremea să plec repede

fără durere

să se spună apoi despre mine

că am fost un vizionar al timpului meu

sau că am fost un bun coordonator de proiecte

vreau oameni în loc de spaţii

şi mai vreau o locomotivă cu aburi

*

acolo

......................................

aici

vrăjitoarea din Vest a cîştigat meciul

gările se învîrt în jurul trenurilor

călătorii trişti plătesc cu zile albe

se încolonează la fix

iar taxatoarea ţipă mereu

AVANSAAAŢI !!!

fiţi responsabili

mai sînt oameni pe scară

aici

telefonul tău sună

mereu ocupat

încerc să las un mesaj

dar funcţionara de la poştă

cu voce nazală mă întreabă mereu

Vorbiţi?

iar eu îi spun ruşinat că

nu

uneori mă ceartă

alteori nu se deranjează să îmi facă legătura

"e ăla dragă care sună şi nu vorbeşte"

dă-l în mă-sa de nebun

cine dracu îi mai adună pe toţi...

*

trupul meu cerşea un telefon măcar aşa să ştiu
că încă mai respiri chiar dacă prin alt
orificiu al lumii sufletul mă plesnea peste ochi
şi-mi cerea insistent să o iau de la 0 sau să
uit tot ce ştiu despre viaţă

normal, cum toate plecările se petrec noaptea aşa am plecat
şi eu noaptea mi-am pus în bagaje o fractură de
zigomat cîteva haine şosete berechet o despărţire un început
şi-apoi am plecat

normal că nu m-a condus nimeni la gara normal de pustie
vreo doi cerşetori mi-au adulmecat toate durerile
şi-au început să amuşine pe lîngă mine
puţind a gunoi şi-a dezamăgire

dimineaţa s-a spart de vagon ca ceaşca pe care ai
scăpat-o pe jos într-o zi în care ai sperat că
cioburile ne vor aduce noroc în viaţă
altfel,

cu nasul lipit de geam am inventariat toate locurile
clipele trăirile zilele
în prealabil aş fi început să rîd cu lacrimi
înainte să mă prăbuşesc
oricum nu conta trenul mi-ar fi dus cioburile acolo
unde trebuiau să ajungă
mă uitam la durerea care nu-şi găsea locul
deşi luasem bilete pentru amîndoi
prin cap fulgerau o mie de versuri
n-avea cum, imi spuneam, cu aşa o durere
aş putea deveni un mare poet

"bere rece cafea ciocolată" vînzătorul ambulant se uita la mine în suflet am deschis uşa i-am zis du-te
şi caută alt muribund brusc
mi-a trecut prin cap să scriu o poezie cu titlul
de ce nu m-a făcut mama zidar
poate că aşa m-aş fi priceput şi eu la ceva
nu să stau să mă-ntreb de ce la o staţie urcă
un înger iar la alta coboară o zdreanţă

"şi eu port în suflet răni ce nu se vor vindeca
niciodată dar aşa se întîmplă cînd îţi provoci
singur rănile" mîinile tremură ca şi cum toate rugăciunile
au găsit porţile cerului ferecate respiraţia
devine o clipa de intimitate
peste toate acestea
doi ochi migdalaţi care se deschid şi
te închid ca un telefon pus în furcă

*

aici

din cînd în cînd vorbesc

cu o scoică zidită în perete

îmi spune că a auzit cîndva că

există o zi în care se risipesc norii

şi dacă o să ajung

(ca în Monte Cristo)

să trăiesc ziua aceea să îi dau o perlă

mică

cuiva

i-am promis că da

pînă atunci tăcem împreună

cînd se face apelul de seară

eu îi bat în perete

în Morse

When you wish upon a star

Pinocchio a ars demult

Peter Pan ne pontează de trei ori pe zi

Glinda

îmi toarnă supa străvezie în gamelă

iar cerul tot negru ramîne

aici...

...................................

V-a plăcut povestea copii ?

vă mai spun şi mîine seară

 

nu ?

 

ce păcat...mai am atît de multe poveşti...