miercuri, noiembrie 09, 2011

fade out hotel


n-a mai rămas nimic
mîinile mele s-au săturat și-au pus în desagă pustietatea
și au plecat în lume
inima vine o dată pe zi are grijă de mine
ca o bandantă ce spală un bătrîn
contra cost
ochii refuză lumina
ca pe un cec fără acoperire

viața mea e o cameră de hotel de două stele
din care pînă și gîndacii au plecat de teama pereților goi
mi-aș dori să fiu un bătrîn care vinde flori crescute în curte
să am o seră unde cresc andive ca pe niște copii care și-au făcut un rost
în viață

pe zi ce trece îmi pare că sînt dumnezeu
toți și-au întors fața de la mine pentru că n-am vrut
să ascult ori să iert
nu mă mai încălzește nici măcar gîndul
că poate
n-au știut să se roage

Un comentariu:

gil spunea...

da mi si mie te rog adresa lui Dumnezeu de mail
promit sa nu ii spun ca o am de la tine