duminică, septembrie 14, 2014

pasager



ar trebui să-mi dea de gândit faptul că am început
să vorbesc despre moarte ca despre o mare dragoste
pe care am încercat s-o uit ani întregi
apoi m-am trezit într-o zi că uitarea nu are sens
dacă nu mă mai doare
când mă uit la viața mea de acum
mă simt ca un scriitor rămas fără inspirație
care știe că ar trebui să tacă dacă nu are nimic de spus
cu toate astea forțează metafore
în speranța unui premiu pentru debut

sper doar ca atunci când soarele se va aprinde
să fiu proaspăt bărbierit
știu că femeile sunt pricepute la îmbăieri și bune intenții
dar chipul nu mi l-aș încredința lor niciodată pentru că
nu am văzut nicio mamă care și-a învățat fiul să se bărbierească
așa voi fi sigur
că nu am semne particulare
că sunt exact cine sunt
că acolo sus ceea ce voi primi voi primi
pe merit
fără confuzii
știu foarte bine
că justiția noastră e oarbă
iar cea divină
e mută

până atunci mi-ar place să cred
că m-ați primit în viețile voastre
ca pe un pasager care caută un loc liber într-un tren de noapte
îl primiți lângă voi purtați discuții plăcute
despre maimuțele capucin
politica colonială a coroanei britanice și despre cât de aproape
i-a fost robin williams lui mumble
în cele din urmă
deveniți intimi
îi încredințați sarcina cea mai de preț
să vă trezească la destinație
în timp ce el își continuă drumul
prin alții

Niciun comentariu: