în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui

tatăl lui emilian era mare cît
o sticlă de votcă
încăpea în ea cu tot cu suflet şi cu nevastă
seara juca pocker în poarta CAP-ului
săru'mîna dom' inginer am adus o sticlă de vin
bună seara dom' inginer am adus un rachiu fain
de atîta inginerit tatăl se făcea mare
cît turla unei biserici

cocoţat pe un recamier emilian învăţa să citească
scria poezii despre toamnă după rugăciunea de seară
mama-i spunea emilian nu-ţi urî tatăl e
un om bun dar i-a furat sufletul sticla
tatăl cucerea un pahar şi un sîn la bufetul din centru
asculta Maria Tănase şi confunda drumul spre casă

două trei palme un ţipăt filmul se rupe
ca-n dramele americane pe care le-a văzut după aia
emilian s-a trezit alergînd
cu picioarele goale
după poliţie

emilian a crescut şi s-a făcut reporter
scria despre morţi şi miracole
pînă-ntr-o zi cînd l-a văzut pe un pat de spital

a-ntins mîna a zis iartă emilian i-a răspuns în afară
de nume
nu am ce să iert
dar îţi promit că voi trece pe la mormîntul tău cu
vreo doi prieteni apropiaţi voi
desface o sticlă cu vin voi dansa şi-ţi voi bea
pînă şi locul din cer

fiecare-a plecat pe cărările lui nu
eu nu am să ajung ca tine spunea emilian după
fiecare pahar se făcea mare cît
turla unei biserici

într-o noapte emilian şi-a reluat locul
obişnuit la fereastră
şi-a spus în ritmul ăsta o să porţi ochelari
înainte de 30 a privit tăcerea de-afară căutînd un punct
de sprijin şi a scris:
Doamne
eu fac pace cu tine dacă nu mă laşi
să ajung o incompletă treime
dacă nu mă laşi să ajung la sfîrşitul numelui
care e numele tatălui beat
prin haltele lumii în timp ce fiul său
strigă nu mai da
că
mă doare