luminile din blackfriars

fetița cu nokia

în fiecare dimineață de vineri îmi repetam

la omul pustiu nici îndoiala nu trage

porțile ahmadyyiei se desfăceau și mulțimea

țîșnea pe străzi ca sângele ce acoperă o vitrină

pe care scrie halal meat

bismillah strigau labradorii ce amușinau ghindele

bismillah strigau egretele prefăcute în drone pentru că au privit înapoi

bismillah striga curatorul din tate

apoi se transforma în pirită

fetița cu nokia se strecura greu printre suv-uri

hijabul verde o oprea brusc din creștere

căuta un număr un zid sau ceva să-i țină de cald

la anderseni nu era nimeni acasă

doar un pitic de plastic ciobit de o vespă

mi-ar fi plăcut să cred că în cele din urmă

și-a găsit locul

condurii ei scîlciați n-au lăsat nicio umbră

țin minte doar că plîngea ținînd orizontul de mînă

de parcă orizontul ar fi fost necunoscutul despre care părinții

spuneau că nu e bine să stăm

de vorbă cu el

*

humus

dacă mă mai doare ceva e faptul că

n-am reușit niciodată să mă arăt trupului

ca îngerul păstorilor de la fátima

și să-l fac să creadă în mine

cînd eu vreau să-mi fie frig trupul meu caută numai căldură

cînd eu vreau s-o iau de la capăt să uit cine sunt ce-am făcut

să fiu așa cum am vrut-de încredere- ca un veteran

în echipa de rugby din merton

trupul meu spune ajunge

mai rău decît să te faci vinovat de ceva

e să nu-și aducă aminte de tine

nici măcar cei care dau de pomană în duminica tomei

*

luminile din blackfriars

noapte e atunci cînd arhiepiscopii Londrei învie

ca după un somn bun de amiază

se-adună la un pahar de cidru și rîd

de mulțimea turiștilor cu gopro hero 4

se miră de prețul tabacului ceaiului taxa de intrare în westminter abbey

aprind ruguri imaginare pe care arde nefericitul curtois

care-a luat cinci de la totenham în prima zi a noului an

neoanele au eclozat lumina

începe marea migrație

sub roțile ambulanțelor străzile freamătă

ca niște adolescente care-și ating curioase întîia oară sexul

recunosc puțin rușinat că am nevoie de oameni

doar atunci cînd mi-e bine

îmi tot spun că nevoia de oameni e un dar de la dumnezeu

pînă și el după ce a făcut lumina

a creat omul s-o țină aprinsă ca să nu doarmă

pe întuneric

*

old virginia tobacco

acolo aș fi putut să trăiesc fără vreo slujbă stabilă

aș fi făcut doar fapte bune

ferestrele aveau stickere care ne îndemnau

să salvăm spitalul st helier

la televizor animalele singure căutau oameni

în metrou oamenii singuri căutau animale

aș fi putut chiar s-o fac pe statuia moartă în trafalgar square

cînd lumea s-ar fi săturat de statui vii

dacă aș fi mai fi avut timp aș fi învățat și

cum să rulez tabacul

de frică am încercat să dorm cu ochii deschiși

într-o încercare stupidă de a-i ține pe toți aproape

mi s-a spus tot mai des că cei la care ții pot să dispară

dacă-ai clipit o secundă

a fost nevoie de o dimineață cu taximetrist indian

și bagaje făcute în grabă

să-mi dau seama că moartea nu ne vrea răul

dacă asta ar însemna ca timpul să stea în loc

și să trăiești nesfîrșit

un moment la alegere