astăzi voi vorbi despre tine pentru ultima dată
sunt unele lucruri făcute să nu fie spuse
altfel ar hrăni niște demoni ca niște pajuri
ce te-ar duce spre nicăieri
ca-n poveștile pe care bunicii le spuneau
cînd nu voiam să dorm după-amiaza
ți-aș scrie o scrisoare dar nu știu cum să încep
poate așa
domnule tata - ca-n lumea minunată a lui gumball -
dar lumea mea numai minunată nu e
deși de la tine am învăța că absențele sunt minunate
ți-aș scrie ceva dar mi-e că din cauza bolii
ai să confunzi poștașul cu văcarul de pe vremea
cap-ului
cu care tăiai viței în ascuns
cînd te-am văzut la psihiatrie
anonim printre anonimii alcoolici
sîngele mi s-a urcat în creier de parcă
cineva a dat cep unui butoi cu vin oțetit
anonimul tată față în față cu anonimul fiu - pff ce
isterie
perfectă pentru prima pagină a unui calendar tabloid
-
te-am ascultat cum spuneai că alcoolul e rău
că din cauza lui ți-ai băut sufletul fiii și
batistele maică-tii
pe care le ținea pentru înmormîntare
vocea ta părea sfîrîitul unui ibric ce fierbe molcom
mă uitam la ploverul tău cumpărat din polonia
și-mi tot repetam
fire-ai al dracului
la cîte-au trecut peste tine
tot bine arăți
uneori mi-am imaginat cum ar fi fost viața cu tine
poate ne-am fi fumat unul altuia țigările cînd
rămîneam fără
și ne-am fi jurat că n-a fost nici unul din noi
poate că eu stelist tu dinamovist
aș fi băut pe banii tăi toți anii ăștia cînd n-a
luat
dinamo vreun titlu
te-aș fi învățat engleza britanică - nu lăbăreala
americană -
dacă te pierzi prin metrou în stația elephants&castle
încercînd să ajungi
la celălalt anonim
sau poate că ne-am fi donat unul altuia lobii
ficatului
iar la sfîrșit am fi făcut schimb de aureole
ca la festivitatea de premiere de la sfîrșitul
clasei I
cînd te căutam cu privirea prin sala căminului
cultural
și pentru că nu te vedeam
dădeam vina pe coronița de flori
care-mi tot cădea peste ochi
mă întreb oare dacă ai mai fi dat în noi
acum cînd am ajuns la fel de înalți ca tine
dacă ai ști cum să-ți mîngîi nepoata
sau cum s-o facă să uite durerea
cînd se
lovește de mobilă din întîmplare
mă întreb dacă citești presa și dacă ai fi mîndru
cînd vezi ce se scrie de mine
nu știu dacă adunate
viețile noastre fac cît o ceapă degerată
ori cît zirconiul de pe singurul inel de aur al
mamei
dar știu șigur că nu te-am urît niciodată
a fost felul meu de a spune
tată
fă să treacă de la mine
paharul acesta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu