te trezești într-o dimineață și mori
ca și cum te-ai duce plictisit la serviciu
deschizi ochii ca și cum i-ai închide
pe bibliotecă lanterna cu care citești apometrele
și suzeta unei păpuși care nu se oprea din plîns
te speli pe dinți
te-mbraci cu hainele bune
te uiți în oglinda cea mare
treci mîna prin păr
ca și cum ai fărîmița bulgării de pămînt ce acoperă
trupul
treci mîna prin păr ca și cum ai fărîmița pîine
uscară
să hrănești păsări imaginare
singurul prieten e ușa care scîrțîie cînd o deschizi
de parcă ți-ar spune să ai o zi bună
pe stradă dai nas în nas cu cei lipsiți de viață ca
tine
dacă n-ar fi siluete comuniste de blocuri
ai crede că te afli pe partea nevăzută a lunii
prin cap mișuni gînduri ca niște furnici de foc ce
devorează
toate sinapsele
ai căuta oameni cu lumînarea dar nici tu nu ești
sigur
că faci parte din ei
îți place să crezi că ești jumătate om jumătate
vulcan
pisici în călduri miorlăie de parcă-ar fi
nou-născuți abandonați pe scara blocului
ai vrea să urli dar ești conștient
în lipsa obiectelor cărnii pereților
urletul s-ar întoarce în tine scheunînd
ca un cîine de stînă încolțit de o haită de lupi
ai vrea ca tot ce ți se întîmplă rău
să fie o simulare un univers ficțional
să faci ceva cu adevărat important pentru ca oamenii
să te țină minte
poate să te dai de trei ori peste cap să te
transformi
în ofițerul spock pe kobayashi maru
ultimele cuvinte să fie
live long and prosper
apoi să dispari în plină glorie
într-un reactor închipuit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu