de cîteva zile casa ți-e plină de abțibilduri
cu mici animale sălbatice
inima ți se strînge în piept
ca bonul fiscal pe care-l mototolești și-l arunci
după ce ai bifat tot de pe listă:
broccoli avocado fasole verde cozonacul din care
maya
lua numai miezul cu mîinile ei mici
ca niște pui de țestoasă care se-ndreaptă spre apă
după
ce-au eclozat
cutia de afine prin care tot scormonea de parcă-ar
fi căutat
piatra rosetta
pentru a te face să înțelegi că lumea ta e a ei
ai vrea să întrebi pe cineva
dacă-i normal golul ce și-a făcut loc în tine
ca un leopard care-și ascunde prada într-un copac
golul acesta care te-a făcut să urăști oamenii
într-atît încît îți vine cîteodată să-i strîngi de
gît
pînă mor apoi să-i ascunzi în tine pînă ce uită
c-au existat altfel
iar la bătrînețe să mărturisești tuturor
crima perfectă
uneori ai face orice să înceteze senzația asta de
lipsă
ai intra în propriul creier ca un chirurg în sala de
operație
și-ai rezecta orice urmă de amintire
orice om care-ți trece răzleț prin fața ochilor
ca un mistreț în lumina farurilor
ai încurca între ele cuvintele și-ai întreba în orice
stație peco
dacă nu a lăsat cineva o pereche de papucei de un an
pentru o fetiță mov
cum ai făcut înainte să plece
alteori te-ai ruga zile-n șir
și pentru că nimeni nu te ascultă
ai începe să crezi
că dumnezeu și-a instalat robot telefonic
pentru limba română apăsați tasta 1
pentru informații despre ofertele noastre apăsați tasta 2
pentru deranjamente ale rețelei umane apăsați tasta
3
pentru sugestii și reclamații apăsați tasta 4 veți
fi preluat
imediat de unul din sfinții noștri
continuarea apelului e confirmarea că doriți ca
discuția
să fie înregistrată
pentru îmbunătățirea serviciilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu