duminică, mai 15, 2016

sonata urbană 3



aici nu se moare.
după ce-au verificat aragazul apa lumina oamenii ies împăcați din trup la plimbare.
unii se duc să ia aghiazmă mare aghiazmă mică aghiazmă la caserolă pentru cei ce n-au putut
ieși din casă. alții se duc la episcopie să ia lumina de la betleem lumina de la ierusalim
pentru că lumina lor e cam chioară și seara confundă cuvintele lui arsenie boca cu niște
cuvinte încrucișate de pe ultima pagină a unui ziar. seara cu degetele mîncate de artrită și
degetare cîrpesc aripile nepoților direct în piele și nu pe raiat.
alți oameni se duc la catolici să ia petale de crini sfințite pe care le păstrează
în alcool sanitar pentru vremurile cînd vor avea boli de piele.

eu tai frunze la cîini. vecinii au făcut de urgență ședință: dom’le din cauza cîinilor mei
nu se mai poate. nu se mai poate să-și lase copii la joacă nu se mai poate să-și ducă seara
gunoiul. și dacă vine ecarisajul eu o să păstrez un cîine abia fătat pe care îl voi numi nero.
îmi plac nou-născuții de orice fel pentru că îi poți crește după chipul și asemănarea ta.
despre noi se va spune că am dat foc acestui oraș pentru a scrie cel mai frumos poem despre
acest oraș.

cînd se aud sirenele smurd-ului rîul moldova se despică în două și pe-acolo trece
dragoș vodă cu molda pe-acolo trec paramedicii cu defibrilatoare branule și fierăstraie
electrice.
cînd se apropie grindina încep să bată clopotele oamenii de știință cred că vibrațiile
împrăștie presiunea atmosferică. eu cred că grindina e un animal sălbatic dacă țipi
și-ți faci simțită prezența atunci se sperie și nu mai atacă.
cînd dă soarele în vitrinele comuniste poți vedea copii îmbrăcați cu drapelul italiei
spaniei angliei sau irlandei. la gît au o etichetă pe care abia poți citi: a nu se lăsa
la îndemîna adulților. adulții vor și ei cîte unul îl arată cu degetul fac scene în magazin plîng
de le sare cămașa. părinții îi dojenesc: nu-i frumos să arăți cu degetul.

economia își revine încet încet. fabrica de teracotă face zloți de teracotă pentru polonezi.
fabrica de țevi face țevi pentru indieni. fabrica de automotive face centuri de siguranță pentru
toată europa. fabricile de confecții fac echipamente sportive pentru jocurile olimpice.
orașul e plin de magazine de bricolaj semn că și pe lumea aialaltă sînt multe mărunțișuri de
reparat.
o dată pe săptămînă mă închid în camera mea ca-ntr-o crescătorie de oameni cum am văzut
în matrix și beau. dacă aș fi poet aș scrie cuiva pentru că toți poeții au cui să scrie: linalin cami
tata mama dumnezeu ori alți prieteni poeți. dacă aș fi poet aș scrie pentru că a scrie rimează
cu sicrie cînd poeții își cesionează drepturile de autor.
dar așa beau pînă mă cred mesia și-ncep să umblu pe banchize de rom. beau pînă ochii mei
sînt știuleți de porumb fierți în lapte de bunică-mea.

aici nu se moare. aici se joacă de-a v-ați ascunselea.
trupurile se sprijină de panourile electorale și-ncep să mijească.
oamenii se ascund cît pot de bine unii după tunurile decorative din centru alții
în farmaciile non-stop cu practicante drăguțe care nu știu altceva decît să prescrie
valeriană. dacă vreun om nu-i gata trupurile îl iau cu lopata.
dacă vreun trup n-are chef să-și caute omul mulțimea îi strigă: plimbă ursul
că ruginește lanțul.


Niciun comentariu: