vineri, noiembrie 13, 2009

overbidden

pentru toate există un timp aşa cum pentru toţi există o viaţă

îmi povesteai despre o noapte în metroul din londra
pe scaunul din spate zăcea o englezoiacă beată într-o baltă de pişat
un muncitor scăpase trusa de scule şi toţi s-au aruncat la pămînt
crezînd că e un atac terorist

îţi povesteam despre o iarnă cînd mi te-a dat mama în grijă
trebuia să ies de la şcoală şi să te iau de la grădiniţă
am alunecat şi-am căzut în noroi
tovarăşa educatoare de la grupa mare m-a luat la ea în clasă
mi-a spălat geaca de tercot
şi m-a pus să mă usuc la gura sobei
se cînta imnul plîngeam
în clasa alăturată plîngeai că nu mai vin

luptele importante se dau numai noaptea
e un fel de concesie ca să nu vezi
faţa învinsului sau rînjetul învingătorului

zilele în care cerşeam colivă
zilele în care mergeam la adunat buruiană
zilele în care ne îmbolnăveam de rîie şi ne frecau ai noştri cu spirt
zilele în care tata ne ciupea de urechi
zilele în care judecătoarea ne întreba în camera de consiliu
cu cine vrem să rămînem

uite-mă acum cu mîinile vindecate
şi tot inutile
dacă nu am reuşit să învăţ lucruri simple
ca de exemplu cum să păstrez oameni
uite-mă acum grizonat
şi tot inutil dacă nu am reuşit să să-mi dau seama
memoria e binecuvîntare sau lepră

nopţile în care îi rîdeam în nas crişului traversînd podul de pontoane
nopţile în care bătrîna de la parter făcea scandal să-ţi muţi maşina
că-i iei soarele
nopţile în garsoniera din blocul plin cu maghiari
şi ora două cînd urlam împreună cu ucrainienii vine trenul de galaţi
plin cu unguri spînzuraţi
nopţile în care făceam planuri de afaceri şi licitaţii pe e-bay

*

pentru toţi există un timp aşa cum pentru toate există o viaţă

dimineaţa vine ca o ghilotină şi retează tot ce-ai fi putut să însemni
televizorul deschis buletin meteo ştiri sport un accident rutier tot mai mică se face inima ca roonie cockerul de două luni care se ascundea sub fotoliu cînd intrau străinii
ea a plecat demult dar încă mai doare îmi fac griji pentru ea
dă doamne să nu fie ea

dacă mi s-ar da o singură şansă ca să pot îndrepta ceva
sau să aleg un singur om pe care l-am pierdut
n-aş şti ce să fac

ele au plecat demult dar încă mai doare
uneori îmi vine să cred că inima asta e un adolescent teribilist
care îşi stinge în palmă ţigara
ca să impresioneze

*

rănile vechi se vindecă pentru a face loc altora noi


îmi povesteai cum te-a turnat cubanezul patronului
ca să-ţi ia jobul mi-ai trimis de crăciun o doză de guinness
mi-am adus aminte de-o iarnă petrecută-n cămin
cînd v-am scos pe toţi cinci afară şi v-am pus să faceţi flotări în zapadă
pentru că m-aţi lăsat fără cheie la cameră

uitarea vine tiptil ca un liceean întîrziat la ore

aerul te pocneşte în piept un fel de barjă ciocnindu-se de un pod
înghesuit într-un vagon de metrou eşti doar o pictură într-un bizar vernisaj
cu mii de tablouri necunoscute
singura veste bună e că te-ai reînscris la medicină nu că ar fi prea multe de salvat
oli pleacă în cape town cu plozii rugbystului
şi nopţile tale vor deveni un cuib de cobre

uite-mă acum cu mîinile vindecate
şi tot inutile
dacă nu am reuşit să devin pilot de vînătoare
aşa cum încercam să-ţi demonstrez cînd am sărit din cerdac
uite-mă acum grizonat
şi tot inutil dacă nu am reuşit să-mi dau seama
de ce cînd ţi-ai găsit locul nu mai găseşti oameni

*

rănile noi se vindecă se alătură celor vechi şi asta te face om

plecările importante se petrec numai noaptea
e un fel de concesie
în timpul zilei nu te ţine nimeni de mînă

zilele în care te ţineam de mînă să nu te pierzi la coadă la pistruiatul
zilele în care învăţam amîndoi rap de la mc hammer
zilele în care încercam să facem opiu în grădină la dinuţa
luam un bulb de mac şi-l crestam cu lama apoi aşteptam
pînă ni se lungeau urechile să iasă opiul
nopţile în ford tranzit
nopţile încercînd să dăm de tata să vină la nuntă

dacă viaţa ar fi un film şi eu johnny dep
probabil aş juca rolul omului cuib
mă locuiesc oamenii pentru o vreme
pînă le cresc picioare şi pleacă
în mine rămîn doar coji de ou
ca semn al trecerii lor

Niciun comentariu: