joi, noiembrie 05, 2009

soldier side my ass

O dimineaţă perfectă începe cu o ţigară pe balcon. Mă piş pe mine de frig fumez jumate de ţigară(că de aia fumez numai malrboro roşu lung. Am încercat Slimurile dar mai bine mă apuc să cînt la trompetă). Bun. Îmi mişc fundul spre redacţie după vreo patru căni de cafea(deja inima face ca o locomotivă de mare viteză achiziţionată de Berceanu). Descopăr că unica mea bacnotă de 50 de lei e ruptă destul de nasol şi nu ştiu dacă merge lipită. Deschid cu lehamite calculatorul. No new mail messages. Doar spamuri. Voluntari Mircea Geoană poşete de la maxine blah blah. Revista presei. Primul caz de gripă nouă în judeţ. Ok. Încep telefoanele. Sun la DSP şefa e plecată la Spitalul Judeţean unde e internat cazul. Nu se ştie cînd se întoarce că e comisie de la Bucureşti şi Iaşi. Mai aştept. Sun la directorul spitalului de la noi. L-am trezit după o noapte de gardă. Nu-i problemă că sîntem în relaţii bune. Se pare că uneori a închide ochii la anumite chestii e o soluţie. Adică o mînă spală pe alta. Sun la vicepreşedintele Medicilor de Familie. O întreb pe doctoriţă dacă ştie. Acu aud de la voi de la presă. Măşti n-avem vaccin n-avem. Sun la cea mai mare farmacie din oraş. Măşti lipsă vaccin lipsă. Mă pune dracu să mai sun la o farmacie ca documentarea să fie din mai multe surse. Mă recomand şi o întreb frumos pe farmacista-şefă dacă are cîteva minute. Tîmpita de farmacistă reacţionează de parcă i-am cerut să divulge nu ştiu ce mare formulă secretă a elixirului vieţii. Femeie calmează-te că nu vine ciuma neagră. Dacă vrei să vorbeşti bine dacă nu la revedere. Să mă pupi undeva.
Lucrurile se precipită. Comunicat de presă de la ISU. Documentare cu Alcoolicii Anonimi. Avancronică meci echipa locală de fotbal. Şapte cafele. Rămîn fără ţigări. Îmi aduc aminte de bancnota mea ruptă. Poate reuşesc s-o schimb diseară la bar la nea Petrică. SMS: Băsescu trebuie să plece. SMS: te afli în perioada de graţie. pentru a păstra numărul şi a efectua apeluri trebuie să reîncarci. Un scurt moment de linişte. The frozen world. Pinguini. Everything is calm
At the end of the planet
In our white desert

Mă gîndesc la Emiliana la Cristi la Hugo. Am 30 o mînă ruptă un dinte lipsă. Visez că trăiesc departe de oameni şi că mă întreţin din vînătoare. Sînt un pinguin împiedicat.

When the ice begins to thaw
Becomes the sea

Niciun comentariu: