totul devine din ce în ce mai ciudat:
sunt zile în care te întîlnești cu oameni despre
care nu mai știai nimic
apoi îi visezi noaptea de parcă n-ar fi plecat
niciodată
dimineața cînd faci ochi te trezești atît de singur
încît începi să te pipăi să vezi dacă exiști cu
adevărat
încerci să fluieri a pagubă
dar pînă și sunetul se chircește-ntre buze
ca un vierme de mătase-n cocon
îți spui că ești mai singur ca o pușcă de asalt
în mîinile unui peshmerga ce vînează miliții
islamice
imaginezi repede-n gînd coloanele editurii junimea
pe sub care colegii de facultate spuneau că nu e
bine să treci
altfel vei pica toate examenele
treci pe sub ele
deschizi o umbrelă în casă
treci pe sub o scară
spargi o oglindă
poate va da norocul peste tine și vei avea ghinion
să-ți iasă în cale cel mai pisălog om din lume
care va ridica în slăvi melodia lui bitman și
minculescu
deși tu știi că e o mizerie
va vorbi despre arafat scutiri de impozit gîlceava
din usr
unirea urgentă a catolicilor cu ortodocșii pentru ca
paștele
să nu mai cadă pe 1 mai cînd toată lumea se duce la
vama veche
iar cînd obosește și te întreabă ce faci
tu să-i răspunzi că te simți ca dracu
că viața ta nu e viață
e o plantă monoică pe care niște cercetători țicniți
o încrucișează cu alte vieți
pînă o lasă fără canabinol
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu