pacientul american

de cînd mă știu ai mei mi-au tot spus

să dea dumnezeu cînd vei fi mare

să ai copii exact ca tine

poate-așa vei înțelege prin ce-am trecut

eu nu-nțelegeam ce fac rău

în fiecare zi mergeam la biserică

dădeam bani la sfîntul anton

adunam buruiană pentru animale

stăteam ore în șir la cozi pentru zahăr ori pentru ulei

recunosc

mai scăpam printre dinți o înjurătură de mamă

din cînd în cînd mai furam mărunțiș

nu-nțelegeam și pace cu ce am greșit

dacă eram un om rău trebuia pînă acum

să mă înghită pămîntul și să mă zvîrcolesc

într-un cazan cu smoală

ori să-mi meargă prost toată viața

uneori îmi doresc să mă trezesc dimineața

într-o dramă americană cu inadaptați

să-mi spun-ca un părinte sătul de probleme-:

am făcut ce-am putut te-am crescut cum am știut mai bine

acum ești matur du-te în lume să-ți cîștigi existența

alteori îmi doresc să mă trezesc cu mințile rătăcite

să mă uit în oglindă să văd

un coleg inofensiv de salon care-și ia docil medicația

apoi îngrijește pereții cu tinctură de iod

de parcă-ar fi un tată care dezinfectează

rana unui copil căzut de pe bicicletă