altfel s-ar numi mîntuire

cînd eram copil visam să mă fac preot

știam pe de rost toate ritualurile

celebram pe ascuns liturghii la fericitul ieremia valahul

botezam rîmele pregătite pentru pescuit

cununam butucii de vie

înmulțeam frunzele de agud și hrăneam

poporul omizilor adunat să le vorbesc despre

iubirea aproapelui

acum nu fac altceva decît să mă închid

în propria țeastă ca într-un submarin sovietic

e drept că mi-aș dori doi trei prieteni apropiați

să fumăm împreună ca turcii pînă pe 16 martie

să vorbim despre păcăleala lui dimitrie stelaru ori despre

cum cred că voi avea soarta lui cristi popescu

cel mai mult doare că am început să uit lucruri simple

cum ar fi cîți ani am

unde mi-am pus cheile

dacă am spălat cada după ce am făcut duș

mă suprind făcînd lucruri cretine

ore întregi mă chinui să-mi amintesc

cum îl cheamă pe ben stiller

cum începe expresia sic tranzit gloria mundi

mă întreb oare îngerii ar mai fi căzut în păcat

dacă ar fi avut aripi de kevlar

uneori panica mă cuprinde că nu am nimic al meu

și că n-am vrut să însemn mai mult decît ceea ce sunt

cînd vorbesc despre moarte

mă sugrumă emoția ca pe  richard nixon în fața lui frost

oricît te-ai pregăti pentru ea

moartea nu vine niciodată cînd te aștepți

altfel s-ar chema mîntuire

tot mai des

timpul trece pe lîngă mine

ca o dronă care filmează spoturi publicitare

apoi dintr-o eroare umană se zdrobește de porțile cerului

îmi vine să cred că dumnezeu e adevăratul el chapo

iar eu un biet cărăuș care trece neobservat granița

după ce și-a înghițit sufletul

ca pe-o bilă de latext umplută cu

cocaină