2 club (patru)

prea multe de spus despre acum nu. zilele mele se împart în zile care se tîrăsc pe asfalt ca nişte rîme uriaşe şi zile în care n-am timp să simt absolut nimic şi nici să văd ce se mai întîmplă prin mine. în zilele care se tîrăsc pun noaptea capul în pernă şi-mi aud inima mărşăluind ca un pluton de răcani.
restul zilelor sînt ca nişte bule carbogazoase. îmi ies pe nas conferinţele de presă declaraţiile politice mirosul de la secţia medicală combinat cu mîncarea de la cazan operaţii de schimbare de sex listele de anl-uri pe care n-am figurat niciodată din laşitate.

*

în 2 club o regulă se respecta cu sfinţenie. fără borît pe pereţi şi fără şosete puse la uscat iarna pe calorifer. asta căuta de fiecare dată pedagogoul. caloriferele frigeau atît de tare că dimineaţa şosetele flauşate erau carbonizate. vara cînd se descălţau şase inşi te sufocai. uneori glumeam. le ziceam şoarecilor să facem concurs. aruncam cu şosetele în tavan şi cel care reuşea s-o lipească mergea primul la duş.
cu duşurile comune era o problemă. şase duşuri într-o încăpere fără să fie separate între ele. cam ca într-o cameră de gazare. primii intrau ăia mai bătrîni apoi ceilalţi ortocşi iar la urmă noi catolicii. şoarecii de la mine din cameră n-aveau probleme dar ăia din primul an făceau baie cu chiloţii pe ei.

prima dată cînd era să fiu dat afară din cămin a fost tot din cauza duşului. aveam apă caldă marţea şi joia. uneori mai mergeam cu sorin pe palier la fete. la agăţat. stăteam cu ele la fumat la duşuri pentru că n-aveau voie să fumeze. nici noi n-aveam dar am învăţat să fumăm de la seminarişti aşa că dacă vreun preot ne întreba de sănătate dădeam vina pe seminarişti. în sala duşurilor de la fete era o masă acoperită pînă jos cu o muşama. într-o zi cînd se dădea apă caldă m-am ascuns cu sorin sub masă. au venit fetele la duş. de ruşine catolicele făceau duş în sutien şi chiloţi. la un moment dat una a scăpat săpunul sub masă şi a dat cu ochii de noi. am izbucnit în rîs ea a început să urle.
seara pedagogul ne-a dus ca pe nişte puşcăriaşi în biroul preotului director. ne-a dat cîte un avertisment. cică la trei avertismente ne transfera la alt liceu. eu am avut zece într-o singură săptămînă şi n-a făcut nici o brînză.
eu eram carnea de tun pentru profesori. unde era vreo olimpiadă acolo mă înscriau toţi.

*

de fapt mi se rupea mie de olimpiade. mă înscriam mai mult automat. cei care mergeau la olimpiade erau liberi două săptămîni să înveţe. în săptămînile alea dormeam cel mai bine.
eram abonat permanent la română istorie apoi logică psihologie. am ajuns pînă şi la sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice la geografie. într-a doişpea cînd m-am prins de formula chimică a glucozei alcoolului benzenului mi-a trecut prin cap să mă duc şi la olimpiada de chimie. ce dracu îmi ziceam e mişto lanţul atomilor de carbon.

*

în noul cămin de la i.r.a.v unde ne mutaserăm ţigările erau cea mai mare durere. că tot învăţasem să fumez m-am hotărît s-o fac cît mai bine. de la cleopatra dunhill sau chesterfield de ăla original trecusem la altele mai ieftine. deh de la noblesse oblige am trecut la le poche oblige. cînd cumpăram cîte un pachet de ţigări nu ştiu cum dracu se făcea că miroseau toţi din cămin. veneau la mine cu cerşitul şi eu băiat de treabă nu puteam să refuz. de la intrarea în cămin şi pînă la etajul doi mai rămîneam cu jumate din el. aşa că m-am enervat şi am trecut pe carpaţi. un an de zile am fumat numai carpaţi şi am scăpat de clienţi. doar sîmbăta cînd toţi rămîneam fără un chior în buzunar mai venea cîte un rătăcit spăşit şi cerea un carpaţi. de regulă îl făceam poştă la duşuri ca să mă ţină un pachet pînă se întorceau şoarecii de-acasă.

*

cu cartela de la cantină era altă problemă. ceream bani de la maică-mea pentru toată luna inclusiv sîmbăta şi duminica. numai că noi plăteam juma de lună iar cealaltă făceam foamea. în schimb marţea făceam o funie din cearşafuri şi coboram pe geam de la etajul doi. apoi ne buluceam în discotecă la universitate. atunci fetele din alecsandri sau de la pedagogic aveau intrarea gratis.

dimineaţa îţi venea să borăşti cînd vedeai zoaia din cana de tablă care se chema ceai. mîncam cu icnete două felii sleite de salam iar în timpul orelor dacă rîgîia cineva profesorii ştiau clar ce am avut dimineaţa la masă. zilele cele mai nasoale erau cînd trebuia să faci de serviciu la cantină. dimineaţa spălat şase sute de tăvi şase sute de căni şase sute de cuţite. la prînz şase sute de tăvi şase sute de farfurii adînci şase sute de farfurii plate şase sute de cuţite şase sute de furculiţe şase sute de linguriţe. seara la fel şi toate astea pentru o jumate de pîine în plus. seminariştii mîncau cu noi dar nu făceau niciodată de serviciu la cantină.

de lăsata secului ni se dădea cîte un pui fript cu piure şi suc. zilele în care ni se dădea musaca erau aşteptate mai ceva ca vacanţa. ca să facem rost de mai multe porţii mă aşezam la masa fetelor cu sorin şi nirvana apoi făceam tot felul de lucruri scîrboase. scuipam în tavan şi încercam să prindem flegma cu farfuria de ciorbă. fetele renunţau imediat la porţia de musaca.

mai era şi coşmarul macaroanelor cu brînză. ne erau servite vinerea cînd n-aveam voie carne. făceam concursuri cu băieţii să vedem cine găseşte cele mai multe gărgăriţe în macaroane apoi ne duceam cu porţiile la bucătărese şi le spuneam că nu putem mînca pentru că vinerea nu avem voie carne.

*

pentru mine acest acum nu are sens. adică ce pot să spun despre acum ca să nu devină a fost. sîmbătă a fost internat un boschetar în şoc hipotermic. l-au tratat l-au trimis acasă l-au internat din nou luni la ati unde a dat ortul popii. aseară patul lui a fost ocupat de un alt boschetar tot în şoc hipotermic. am impresia că prezentul e un desen stîngaci cu un copac şi un om trasaţi doar din linii. nu-mi place să fiu. sînt mulţumit că am fost.