Am pornit în toiul nopţii să vînăm soarele. Eu eram jurnalist dar voiam să fiu tată. Lucian era consultant finaciar dar nu ştiu ce voia să fie. Al treilea era pianist dar mama lui medic endocrinolog îl punea să vîndă medicamente.
Recunosc. Am o ură personală faţă de soare. În redacţie calculatorul meu e la fereastră.
Aşa că dimineţile mănîncă morcovi chiţăie satisfăcut.
Pentru cei ce cunosc regulile vînătorii: se înaintează în linie cu piedica pusă. Ca să nu te împiedici dracului şi să se descarce arma din greşeală.
O vreme l-au hăituit blocurile oamenii maşinile. Toţi hămăiau.
A ţîşnit din vizuină şi nimeni n-a fost pe fază.
Eu nu ştiu să trag. Singura dată cînd am ţinut o armă de foc a fost cînd am tras într-o cutie de carton. Acum am tras. S-a tîrît o vreme pe cer apoi a căzut. Dracu ştie unde. Ogarii vedeau urmele de sînge noi vedeam că ziua se scurge mai greu. L-am găsit pînă la urmă.
Am făcut poze cu trofeul.
D:I.I.C.O.T., ISU, DGIPI. Poliţia de frontieră. Asta îmi place. Îi trec dincolo. Trebuie să fie mişto să treci oameni dincolo. Cu astea mă ocup eu acum. Noaptea visez accidente. Ziua îmi doresc ca ele să se fi întîmplat.
Doar ca să acopăr un gol. Un sfert de vin apoi un alt sfert de vin. Apoi mă visez Stig.
Ok. You wake up you live you die. Celor sinceri li se iartă orice.
Dimineaţa mi se pare că nu sînt eu şi dacă dau druul pieptului un milion de fluturi o să dispară.
Cum aş putea să-ţi vorbesc despre singurătate fără să cad în penibil?
Cum ar fi să te arunci într-un gol şi să vezi că ăla e ocupat?
Cum ar fi să te arunci într-un gol şi să vezi că ăla e ocupat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu