demult cînd tata căuta sticla de votcă în căpiţa cu fîn
visam cu ochii deschişi că-i voi salva pe toţi
aveam sandale de plastic şi o vargă în mînă
loveam aerul se făcea nor
vedeam cum fug norii pe cer şi-mi spuneam
că e prima victorie
la capătul patului e totul calm
nu sînt un om bun şi nu susţin cauze nobile
de cînd am vizitat westminster abbey şi pe tăpşanul din faţă
unii protestau împotriva masacrului din sri lanka
alţii militau pentru înlăturarea lui fidel castro
seara îşi instalau corturile în parcări subternare
la ce bun o cauză de o zi dacă în subteran
eşti una cu ceilalţi
nu nu nu
vă rog lăsaţi-mă-n pace
nu sînt un suflet nobil bruma de bunătate
am risipit-o iertîndu-mă
dacă vă plac aşa de mult cîinii luaţi-i acasă
lăsaţi copiii bolnavi de cancer să moară în pace
sau trimiteţi cauza asta lui dumnezeu
care le orînduieşte pe toate
singura cauză pe care o mai susţin
e să-mi treci degetele prin păr
şi să-mi spui ce tîmple înalte
normal draga mea cînd eram copil le-am lovit
pînă s-au făcut nori
singura cauză e atingerea trupului tău
o descărcare electrică ce mă lasă fără suflare
ca un pescar ce-a atins din greşeala cu undiţa sa de carbon
un fir de înaltă tensiune
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu