vineri, martie 25, 2011

everything is sweeter closer to the bone


deschid ochii ca pe o poartă spre
o grădină în care plivesc mărunţişurile zilei
traversez strada în urma mea o bătrînă
maşinile se apropie mă surprind încurajînd-o
hai bătrînică
curaj
mai e puţin pînă pe partea cealaltă a vieţii
moartea nu opreşte la semafor

cineva îmi zîmbeşte
salută
nu ştiu de unde să-l iau salut cu jumătate de gură
cu jumătate de privire agăţată de-un stîlp
îmi aduc aminte cine e abia după ce dispare
poate tocmai ăsta e rolul celor ce pleacă
să ne aducă aminte c-au fost
mi-aş cere iertare
dar cum

paraliticul din faţa primăriei are chip de mongol
nu i-am dat nimic niciodată
şi inima mi se strînge ca un păianjen pe care-l atingi cu un băţ
de fiecare dată îmi jur că voi creşte şi-l voi lua cu mine
în rai
sau în ţara minunilor

un copil mă opreşte
nenea e adevărat că bebeluşii se fac
din spumă de lapte
şi căluţi de mare?

zîmbesc
uneori îmi doresc pe umărul drept
să nu am un înger păzitor
ci o maimuţică
în braţe să duc un ditamai cufârul cu bileţele
să mă opresc pe pîrtii imense
şi să las oamenii să-şi aleagă din cufăr
un vis cu ochii deschişi

ieri au luat foc şase mirişti
pentru fiecare pompier asudat există cîte o veronică
şi un ştergar
lumea mă arată cu degetul priviţi
el e cel ce visează să facă dragoste cu o explozie
eu arăt cu pumnul spre cer
la naiba doamne la voi cînd se termină iarna
că oamenii care ard vreme îndelungată
se tot împuţinează







Niciun comentariu: