vineri, ianuarie 17, 2014

precipitaţii



la început dumnezeu a făcut centrul de primire urgenţe
pe vremea aia se chema triaj
centrul de primire urgenţe era netocmit şi gol
aşa că dumnezeu a adus un medic basarabean apoi a despărţit lumina de întuneric
întunericul l-a numit gardă de noapte
luminii i-a zis heparină

totul se întîmpla cu amănuntul de parcă
un soldat îşi curăţa arma
băgam capul pe uşă săru-mîna se poate
asistentele medicale zîmbeau la fel
iar a venit cel ales
mai demult cineva făcuse o glumă
spunea că noi cei din presa scrisă suntem poporul ales
pentru că ţinem sabatul

priveam cum se umflă cafeaua-n ibric
înconştient recitam un pitic atît de mic făcea baie-ntr-un ibric
era poezia mea de alungat moartea
în timp ce asistentele se schimbau
se năşteau dezbateri aprinse
una spunea că fără zahăr cafeaua e mai tare
eu le demonstram că e doar un mit
citam cercetătorii britanici care făcuseră studii
despre energia stocată-n glucide

deschideam registrul de internări cu pioşenia unui popă care deschide cartea sfîntă
citeam în fracturi amputări colici renale
unul şi-a altoit vecinul cu barda
altul a adormit beat în căruţă şi calul a luat-o nălucă(mult timp am crezut că
a lua-o nălucă e ca şi cum te-ai da de trei ori peste cap încercînd să fii altceva
şi sfîrşeşti să fii tu însuţi cu un guler cervical drept răsplată)
urcam pe secţii de parcă m-aş fi căţărat pe un vrej de fasole care urma să fie prînzul
celor internaţi fără rude
cînd deschideam uşa salonului mă trăsnea în moalele capului mirosul de nespălat
de parcă ar fi trăsnit în turla unei biserici

cînd fumam eram cel mai lucid îmi dădeam voie să-mi aduc aminte
de orele de religie în care învăţasem că în a doua zi dumnezeu a zis
să fie o tărie în mijlocul apelor t
ăria a numit-o dumnezeu cer
rînjeam mă întrebam de cînd n-a mai coborît dumnezeu pe pămînt s
ă vadă ce se întîmplă în oameni
ar fi ştiut că tăria au numit-o crîşmarii komando
după aia cred c-a zis dumnezeu să se adune apele la un loc
să se arate uscatul şi uite-aşa
a apărut exsangvinarea

uneori lucrurile o luau razna
infirmierii grăbiţi se ciocneau între ei de parcă s-ar fi ciocnit pahare la o pomenire
în tocul uşii se proptea medicul trezit din somn
chipul său era un fel de lampion în derivă la sfîrşit de an chinezesc
întreba scurt ce mi-aţi adus
asistentele se-nchinau ca la ieslea din betleem
vine acum un precipitat incomplet
medicul suduia pe ruseşte
apoi îşi punea masca de om important

emile spunea fii atent la mine
tîmpiţii ăştia sînt cei mai răi se bat cu pumnul în piept că vor să moară
de fapt nu vor să lase pe alţii în locul lor
beau ca nişte porci apoi îşi aduc aminte de cele neterminate
se urcă pe unde apucă de parcă-ar conta de la ce înălţime ţi-ai striga neputinţa
uite precipitatul ăsta s-a urcat pe reflectorul din gară nemulţumit c-a fost dat afară de la spălătoria auto unde muncea
şi-n loc să-i fericească pe terminalii de la oncologie moartea a trebuit
s-o facă pe nevasta îngrijorată

o singură dată am avut parte de-un precipitat mai de doamne-ajută
avea 26 de ani căzuse de pe un siloz cu borhot
nici un oscior nu mai rămăsese întreg
nevasta însărcinată ajunsese înaintea salvării nu ştia dacă mai trăieşte sau nu
din lipsă de personal o infirmieră m-a rugat s-o ajut să ascundă mortul
o oră întreagă am stat cu targa în magazia cu detergenţi
în timp ce pe holuri nevasta se făcea covrig de durere

ca să-mi fie bine şi să trăiesc mult pe pămînt m-am făcut complice
şi mi-a plăcut
am trecut peste
cînd medicul a făcut infarct în sala de operaţie şi în cădere a secţionat aorta unei paciente fără picioare
cînd şefa anesteziei a trimis copilul cu peritonită acasă pentru că mama nu ştia cît costă
o respiraţie
îmi îmaginam că judecata de apoi e un joc în care cineva te întreabă
ce ai lua cu tine dacă ai naufragia pe o insulă pustie
eu i-aş fi răspuns o pungă de tutun englezesc şi o biblie
din care să rulez foiţe la nesfîrşit


acum au trecut toate
dacă mă întrebi ce mai fac
îţi spun că şase zile pe săptămînă arunc în aer porţile cerului
iar în a şaptea mă odihnesc






Niciun comentariu: