sâmbătă, ianuarie 07, 2017

planeta maimuțelor



în fiecare noapte oamenii străzii se-adună în parc
lîngă o cruce de fier pe care atîrnă lălîie
o coroană uscată de brad ca o coroniță
pe capul prea mic al unui elev premiant
cîte unul mai curios scuipă tăblița cu numele mortului
apoi citește greu pe silabe
în-tru-veș-ni-ca-po-me-ni-re
cîte unul mai răbdător scutură tutun din chiștoace
rulează un rest butucănos de ziar
scuipă tăblița copacilor cu denumiri în latină
apoi șterge cu mîneca buzele
toți știu că acolo un scrînciob a căzut
ca o coroniță peste capul prea mic al unui copil
toți își aprind rulata cu lumînarea învelită în plastic roșu
pe care o mamă o aprinde mereu
în-tru-veș-ni-ca-po-me-ni-re
la picioarele crucii au făcut o vatră
în care ard țevi de pexal și bachelită
dimineața se pișă în foc
de parc-ar turna iod pe rana unui soldat

în fiecare noapte zilele se adună în țeasta mea
ca-ntr-o zalhana
mă rog de cîte-un om să dea un semn de viață
ca atunci cînd eram copil iarna și mă rugam
să nu iasă soarele ca să țină zăpada mai mult
pereții se-adună în jurul meu oameni ai străzii
care dau semne de viață doar cînd tresaltă
pieptul lor scofîlcit

parcările sunt pline de trupuri pe care stau lipite afișe
mă vinde și dedesubt un emoji în lacrimi
pe scările blocurilor interfoanele sună în gol
de parcă un hipster inovator s-a apucat să compună
simfonia pustiului

aș vrea să uit tot ce știu despre oameni
să m-apropii de ei
să le spun că sunt bun
ca sunt sănătos și organic precum o salată pak choi
încep să vorbesc apoi mă rușinez de ejacularea asta precoce
îm las capul în palme îl tot frămînt
pînă cînd mă prefac într-un fir de tutun căzut
dintr-o rulată lipită stîngaci cu salivă

se mai întîmplă o zi în care să mergi la bibliotecă
să lași așa măcar pentru inventar un volum cu autograf
bibliotecara să spună
încîntată să vă cunosc domnule pal dar să știți
păreați mai mare pe vremea cînd vă citeam la ziar
tu să nu știi ce să spui zîmbești prostește
ca un slujbaș din nuvelele lui rebreanu
ai vrea să-ți scoți căciula să arunci o apreciere
pentru activitatea ei literară
dar nu ești în stare și te întrebi dacă asta te face om rău
tocmai atunci un popă intră cu boboteaza
împrăștie peste tot cu aghiazmă de parcă s-au cufurit sfinții
doi trei stropi îți ating fruntea
te liniștești
dacă erai un om rău
ai fi simțit cum te arde aghiazma

în camera ta țintuit
ca o bujie pe blocul motor
te rogi să-ți ajungă țigările pînă luni
cînd vei dona sînge și vei avea de toate
și țigări și brichetă și coroniță de premiant
și tăbliță cu numele cărților tale pe care oamenii străzii
citesc pe silabe în-tru-veș-ni-ca-po-me-ni-re
te rogi de cîte-un om să dea un semn de viață
ca atunci cînd erai mic iarna și te rugai
să iasă soarele ca să poți arunca bradu și
să-ți faci din el sabie
taman atunci interfonul sună
un țigan sfrijit de la dorohoi vrea să-ți vîndă o haină de blană
100 de lei mînca-te-ar raiul să am cu ce ajunge acasă
îți închipui că raiul e planeta maimuțelor
Iar bătăile inimii un cod morse prin care oamenii plănuiesc
o revoltă

Niciun comentariu: