joi, mai 15, 2008

Talpa tarii

In timp ce candidatii la primariile rurale au intrat in febra alegerilor, lumea de la sate nu se prea lasa dusa la vot. Daca parasesti orasul, agitatia electorala scade direct proportional cu distanta pe care o lasi in spate.

La Roman, campania electorala a început: orasul e invadat de panouri enorme, banere, afise, concerte cu tot felul de vedete si difuzoare prin care candidatii îsi fac cunoscute intentiile politice. O lupta mai incrincenata ca anul asta nu am mai vazut!Daca parasesti orasul, constati ca agitatia electorala scade direct proportional cu distanta pe care o lasi in spate. Pîna la Sagna am circulat în conditii relativ bune. Spre Bîra, insa, craterele din sosea ma fac sa-mi pun intrebarea pe ce suprafata a lunii am asenelizat. Cîmpurile patriei sint aproape pustii. Ici-colo mai vad un tractor sau un plug tras de cai. Singurele semne ale agitatiei electorale sint posterele de pe stîlpii de iluminat din care îmi zîmbesc candidatii locali, mai oficial sau asa cum i-a pus fotograful sa stea in fata aparatului.

"Fratia inelului"
La Bîra e liniste. Si in primarie e liniste. În birou, primarul Adrian Stirbu se uita la televizor. Ofteaza, bilantul cutremurului din China creste de la o ora la alta. Marturiseste ca mai are un alt motiv sa ofteze: la ultima rectificare, au primit bani numai primariile "de la PNL si PSD". Planurile sint simple. Daca va iesi primar, iar sanse pentru asta sint destul de mari, va continua proiectele începute. Adica: apa si canalizare în comuna, drum comunal betonat spre Rediu si un proiect de mediu pentru sortarea deseurilor menajere. Despre ultimul subiect, primarul Stirbu tine sa-mi precizeze ca, la marginea satului, s-a construit deja o fabrica. Din punctul asta de vedere, Bira e mai aproape de Europa decit alte localitati, cu pretentii mai mari. În rest, campania electorala decurge fara probleme deosebite, fiecare candidat îsi vede de treaba lui. Spre deosebire de oras, unde posterele de pe ziduri ale unui partid sint acoperite peste noapte de posterele altui partid, la tara domneste o fratie aproape înduiosatoare. Fiecare candidat are stîlpul lui. Pe garduri îsi au loc toti candidatii, unul lînga altul, ca doar gardul e lung.

"Da', ce, domnu'? Pamîntul nu mi-l lucreaza dom' primar!"
Pe cîmp gasesc prea putini oameni, iar dintre ei, prea putini sint interesati de politica. Nea Vasile sta sprijinit în sapa; pentru el, "toti îs o apa si-un pamînt", adica toti promit cîte ceva, si-apoi uita. "Stai sa vezi - zice -, acuma, c-au început campania, iar o sa promita ca asfalteaza drumul judetean. Care-o fi, care-o iesi, numai sa asfalteze drumu ista, ca ne-am saturat de gropi! Mai vine fiu-miu din Italia si-si strica masina... Da' nu numa' asta. Nu vine nici dracu sa faca vreo afacere, daca n-ai drumuri bune!", spune, obidit, nea Vasile. Ceea ce ma izbeste, însa, la sat, e ca multi habar n-au de partidele politice care se bat pentru voturile lor. De exemplu, în comuna Bîra, satenii stiu ca la primarie candideaza actualul primar, un baiat care s-a pensionat din armata, vicele si barbatul fostei primarite. "Da' nici nu stiu daca ma duc la vot. Am animale, am pamînt... si pamîntul nu mi-l lucreaza dom' primar!", isi incheie obida nea Vasile.

Sat european, trai de Ev Mediu
Din loc în loc, printre copaci mai rasare cîte-o "parabolica". Aproape de iesirea din Bîra spre Boghicea, familia Stafie locuieste într-o casa de chirpici, gata-gata sa se darîme. Constantin are 65 de ani, iar sotia lui, Maria, 74. Au lucrat amîndoi la CAP si, în urma cu mai multi ani, Constantin si-a pierdut labele de la amindoua picioarele. "Am fost prin spitale si doctorii au zis ca n-au ce sa faca. I se «discalcileaza» oasele si au vrut sa-l opereze, ca-i ieseau oasele prin talpa piciorului, da' el n-a vrut", spune Maria. Acum, barbatul de-abia se mai misca; iar daca se misca, merge în fund. Are o pensie care trece putin de un milion de lei vechi. Cei doi sint saraci lipiti, atît de saraci încît în viata lor nu au avut un televizor. "Nici macar ceas n-am avut, sa stim si noi cît e ora. Ne trezeam amîndoi pe ghicite. Acuma, pîna si galeata cu nevoi a lu' barbatu-meu tre' s-o duc eu afara. Cei de la primarie ne-au ajutat cum au putut si ne-au dat, pe lînga altele, un televizor", mai spune Maria.

Unde-s pumnalele, unde-s pistoalele...
Comuna Boghicea se pregateste de primele alegeri de la înfiintarea ei. Cladirea impunatoare a primariei e aproape pustie. Oamenii par mai interesati de cu totul alte treburi decît campania electorala. Nea Tudor e trecut de 65 de ani si se îndreapta spre Slobozia. Îl intreb de candidatii la functia de primar si-mi spune ca cei mai multi nu prea fac propaganda, sint mai linistiti ca altadata. "Eu va spui sincer: sa votez iar betivanii? Io o sa votez cu dom' director de la scoala, ca e om cinsitit. Cînd s-o facut comuna, au promis o gramada si n-au facut nimic. Ce daca au pus oleaca de piatra pe drum? Doar n-au pus-o de la ei! Le-a dat bani sa faca sapte fîntîni. Unde-s fîntînile?", spune cu naduf in glas nea Tudor. Apoi se pierde în praful stîrnit de un jeep care trece pe linga noi in viteza.

Codru-i frate cu românu' si partidul cu nebunul
Dupa Slobozia, de treci codrii de arama, cum ar spune poetul, de departe vezi prabusindu-se casele de chirpici din Nistria. Drumul e din ce în ce mai prost, iar lumea tot mai putin interesata de alegeri. Ca în mai toate satele, de pe stîlpi ma îmbie la vot rîvnitorii fotoliului de primar. Nici aici lumea nu prea are habar de partide. Oamenii stiu doar de actualul primar, directorul de scoala de la Boghicea, unul "cu privatizare si vila" si unul "de-a lu' Vadim". Aproape de intrarea în sat, lînga un pîlc de copaci, un satean cu palarie alba merge, clatinîndu-se. Cînd vine vorba de alegeri, limba i se dezleaga brusc: "Sa stiti, domnu', ca io ma am cu toti! Ii stiu pe toti, ca ne cunoastem între noi, ca asa-i aici-sa, la sat. Îs ca fratii mei, si astia de la pedesere, si astia de la pelede sau cum i-o zice acuma lu' partidu lu' Basescu. Normal ca ma duc la vot, ca nu vreau sa iasa unul de-aicea din sat ca primeste bani de la Becali. Dac-ar primi, n-ar fi bai, numa' sa ne dea si noua, nu sa-si faca casa! Auziti, da' de-un rom mic... n-aveti?"În sat, puzderie de copii se revarsa pe ulite. Cîteva femei stau de vorba. Cînd aud de alegeri, dau a lehamite din mîna. Dupa vreo suta de metri, stîlpii de iluminat se termina. Se termina si candidatii. O caruta si niste cai pasc în liniste lînga o chestie de metal pe care scrie "Drum bun!".

Niciun comentariu: