o săptămînă pe an locuiesc la a.t.i
mă trezesc dimineaţa cu nasul turtit de saltea
încep să cred că dumnezeu există
că dimineaţa miroase a saltea îmbibată cu transpiraţia
celor ce au locuit înaintea mea
deschid ochii mi se face poftă de o femeie
gura mi se deschide perfect uscată
perfect săpată
un colţ de pîine pe noptieră
singurii prieteni pe care-i mai am sunt nişte paşi de pe hol
uneori încerc să ghicesc ce greutare are cel care se tîrîie
alteori îmi încordez auzul pînă plesnesc nu mă vizitează nimeni
pe sub geamuri trece un tren
sunt ore în care descarcă lemne vom avea o iarnă
prea timpurie îmi spun zilele care-au rămas le pun semn
zilelor care-au trecut le ţin numărul după cearşafurile
schimbate
sunt ore în care trenul descarcă legume
azi vom avea o masă verde ne vom hrăni singuri
ne vom bărbieri singuri
vom avea musafiri şi desert
la intrarea-n oraş s-a aplicat un garou
nimeni nu intră nimeni nu iese
la căpătîiul celor ce mor spunem poveşti
despre cum sunt aduşi pruncii pe lume
ei vin pe hornul crematoriului se nasc din cenuşă
vor creşte cenuşă
fiecare om îşi are poştaşul său
cînd se ridică podurile ei sunt lăsaţi să se răspîndească
în lume
aşa mamele noastre mai ştiu că avem de ales
aşa femeile noastre mai ştiu că suntem bine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu