eu nu sunt mesia

Înjurătura

Morţii mă-tii izbucni Milică.
Hehe te spui să mor eu de nu te spui rînji Narcis.
Mă te bat de te usuc dacă sufli ceva.
Tanti Mariee tanti Marieee.
Ha ? îţi capul de după gard Maria.
Milică a înjurat se foi Narcis pe podeţ
Ceilalţi vecini iţiră şi ei capul de după garduri. Maria se blocă un moment apoi : da ce-a spus ?
Nu pot să vă zic în gura mare.
Narcis şuşoti ceva la urechea bătrînei bătrîna se făcu roşie în obraji.
Petreee ia vino-ncoa.
În fierărie Petre lăsă aparatul de sudură şi ieşi înfăşurat în şorţul din piele de viţel.
Maria îi zise ceva la ureche Milică nu mai aşteptă verdictul. Ţîşni pe grad apoi se căţără pe acoperişul fierăriei.
Petre se uită cu ciudă că n-avusese inspiraţia să-i taie drumul.
Mă io te hrănesc te spăl şi tu mă faci de rîs în faţa satului ? scrîşni Petre. Las c-ai să cobori tu cînd ţi-o fi foame.

Mirosea a struguri.
Petre intră în fierărie şi începu să bocănească.
Milică rămase singur cu via. Luă un ciorchine zdrobi cu limba de cerul gurii fiecare bobiţă îşi imagină că-i sparge capul lui Narcis. Ete na înjur şi eu odată şi mă bate Dumnezeu îşi zise cu glas tare.
Se opri brusc din ciugulitul strugurelui. Îşi aduse aminte că se strica repede la burtă şi noaptea e grozăvie să mergi la veceu. Veceul era în spatele casei nu avea bec şi pe deasupra sub ţiglă se făcuse un cuib de viespi.

O vreme se auzi numai bocănitul ciocanului. Apoi clopotul. O dată de două ori de trei ori. Oamenii veniră la biserică. Intrară. Ieşiră. Vacile s-au întors de la cireadă. A trecut cursa de nouă. Se făcu frig. Milică se strînse mai bine în tricou. Or să vină dracii după mine îşi zise. Aşa-mi trebe daca-am înjurat.

În întuneric Milică se hotărî. Coborî de pe fierărie acoperişul scîrţîi. Dădu să intre pe poartă şi mîna lu Petre îl înhăţă de tricou. Speriat Milică se smuci şi o rupse la fugă. În urma lui Petre. Frica îl îmboldea pe Milică nu vedea pe unde fuge în întunericul greu ca o pastă. În urma lui gîfîiturile lui Petre.
Cînd Petre se opri erau aproape de ieşirea din sat. Petre renunţă mormăi o ameninţare apoi făcu cale-ntoarsă spre casă.
În urma lui Milică. În dreptul bisericii din plopi ieşi un stol de lilieci. De spaimă Milică se aruncă în şanţ şi-şi acoperi părul cu mîinile.

Sfecla.
Patru jumate. Nu se crăpase încă de ziuă.
Trezirea şuieră Maria.
Milică sări buimac dădu cu capul de perete apoi se ciocni de frate-su. Se hîrjoniră o vreme pînă ce mîinile Mariei interveniră.
Îmbrăcarea şi la sfeclă cu voi.
În ogradă fetele mai mari erau deja îmbrăcate şi cu sacii împăturiţi. La furat frunze de sfeclă ăi mici mergeau cu sacoşele ăi mari cu sacii.
O vreme se mişcară prin întuneric ca gîngăniile prin iarbă. Ajunseră la gardul din plasă al CAP-ului. Se pitiră în şir îndian lîngă o spărtură.
Paznicul şuşoti cineva. Toţi îşi ţinură respiraţia.
O siluetă cu un ciomag trecu legănîndu-se apoi o mîncă întunericul.
Rînd pe rînd se strecurară prin spărtură.
Gata băieţi începeţi.
În patru labe Milică începu să smulgă frunzele de sfeclă ca un nebun.
O vreme nu se mai auzi decît un ronţăit ca atunci cînd hrăneşti iepurii.
Ăi mici îşi burduşiră sacoşele şi ieşiră tîrîş prin spărtură.
Cică laptele e mai dulce daca vaca mănîncă frunze de sfeclă zicea Maria.

Şarpele
Milică ieşi uşurat din biserică. Bine că a scăpat. Fusese atent la lecturi şi evanghelie dacă îl întreabă Maria să ştie măcar despre a fost vorba. La predică mintea o luase razna se gîndea la Sandy Bell. La împărtăşanie stătea ca pe ghimpi.
În sfîrşit slujba de la nouă s-a gătat. O vreme zăbovi în curtea bisericii. Jucă n-am curent cu alţi băeţi pînă ce ăi mari se strînseră pentru slujba mare.

Ajunse la poartă se aşeză pe podeţ. Peste drum grădiniţa. Intră în curte nici ţipenie de prieteni cu care să joace fotbal. Înconjură de vreo două ori grădiniţa apoi se apropie curios de geamul din spate. Făcu mîinile streaşină şi aruncă o privire înăuntru. Un dulap cu uşi de sticlă şi dincolo de sticlă jucării.
Milică se hotărî. Luă o cărămidă desprinsă din podul grădiniţei se uită hoţeşte în jur. Nici ţipenie de om. Izbi cărămida în geam şi o rupse la fugă pînă la veceul din capătul curţii. Stătu acolo o vreme pînă îl scoase o viespe afară.
Începu să se plimbe agale ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Se prefăcu uimit la vederea geamului spart. Nimeni în jur.
Se strecură pe geam şi intră. Cîteva scaune miros de terebentină. Şi dulapul. Deschise uşa de sticlă înhăţă un excavator de plastic fără o roată şi un şarpe de cauciuc.
Ieşi tot pe geamul spart apoi fugi mîncînd pămîntul în ogradă. Pînă la poartă crezu că-l lasă picioarele. Pe drum nimeni.
Se urcă în pod scoase din sîn jucăriile. Mîngîie o vreme excavatorul de plastic se gîndi pe cine să sperie cu şarpele care părea viu apoi ascunse mulţumit jucăriile în fîn.

Pe drum zarvă mare. În faţa grădiniţei nişte poliţai discutau cu tovarăşa educatoare.
Milică se holba la ei prin crăpăturile gardului. Poliţaii apucară spre casa buncii.
Aoleu zvîcni Milică. Ca fulgeru trecu prin şopron înhăţă şuba lu Petrea luă o bucată de pîine şi o bucată de brînză apoi se piti în spatele casei. Inima îi bătea ca toba de la balul de duminică seara.
Prin spatele casei frate-su ducea roaba cu gunoi. Îl fluieră uşor frate-su veni.
Hă hă te omoară mămica.
Mă să nu mă spui eu fug de-acasă se hotărî Milică.
Şi ce-ai să mănînci mă.
Ai să-mi aduci tu că nu plec departe.

Aruncă şuba peste gard apoi sări în grădina vecinului.
Păpuşoii erau de două ori cît el mai încolo erau cuiburi de cartofi. Îşi făcu culcuş în mijlocul păpuşoilor. La capătul tarlalei patru zarzări. Luă bolovani de pe jos începu să arunce pînă căzură zarzăre destule. Le puse în poală apoi reveni la culcuş.
Întinse şuba scoase bucata de pîine scoase bucata de brînză înşiră corcoduşele apoi începu.

Dumnezeu
Copiii zumzăiau în clasa care începuse să dogorească. O vreme tovarăşa educatoare stătu la catedră citi plictisită o carte de anatomie. Apoi se ridică şi începu să se plimbe.
Copii ce vreţi să vă faceţi cînd veţi fi mari.
Îi luă pe rînd.
Unul spuse mecanic de locomotivă altul doctor altul nu mai ştiu ce. Veni rîndul lui Milică.
Eu o să mă fac preot şi o să merg în rai.
Tovarăşa educatoare izbucni în rîs ceilalţi copii o urmară.
Da de unde ştii că există Isus.
Iaca ştiu se înfurie Milică.
Dumnezeu nu există pentru că nu-l vezi se aplecă tovarăşa să-i mîngîie părul.
Milică îşi încleştă mîinile în părul ei creţ.
Ba există eu o să mă fac preot şi tu o să mergi în iad .
Educatoarea ţipă de durere şi încercă să-l îndepărteze pe Milică de parcă-ar fi fost un păianjen prin în păr. Reuşi să-i desprindă o mînă mîna o zîgîrie pe faţă.
Grădiniţa se umplu de vînzoleală.

Din camera cealaltă răzbăteau zgomote de săbii. Frate-su stătea între tovarăşa profesoară şi tovarăşu inginer.Ambii fuseseră chemaţi la grădiniţă cine l-a învăţat pe Milică de Dumnezeu. Televizorul mergea cu sonorul tare Milică auzea ce se spune da nu înţelegea. Ultimul episod din Norii negri.
Se ghemui pe salteaua pusă pe cimentul din hol îşi trase şuba peste cap.
Las că o să veniţi voi la mine cînd o să fiu preot. Să mor io dacă vă împărtăşesc.