rîdeam galben
prietenii spuneau că mă asortez cu diploma de licenţă
era ultima noapte în care ne jucam de-a bărbaţii
încercam să ne ghicim viitorul în gresia unei toalete apoi
votcă party ţigări fără filtru ne împleticeam
prin copou ne udam părul cu borsec şi-l imitam pe eminescu
ne tatuam cuvinte măreţe pe frunte şi ne făceam fraţi
de cruce sau nişte necunoscuţi care-şi întindeau trupul
peste freamătul lumii

de-acum pot să fac ce vreau mi-am zis aveam şi acte în regulă să demonstrez lucrul ăsta

mult timp n-a trecut şi m-am angajat lumea vorbea
în şoaptă de şef nimeni nu-l văzuse vreodată mai toţi
aveau trupurile date pe speaker să audă instrucţiunile
de serviciu dacă cerul era purpuriu însemna că şeful se afla în birou dacă dimineaţa n-avea nici o formă
atunci şeful era plecat în inspecţie

prima greşeală am făcut-o cînd am scris numele şefului
fără majuscule s-a iscat un tărăboi nemaivăzut
nu se poate spuneau acum vom suferi toţi ca să-l îmblînzească m-au pus numai în schimbul
de noapte

la început era bine era linişte prea multe n-aveam
de făcut stăteam cu pămîntul în palme de parcă ar fi fost tîmplele mele vorbeam cu pinatel şi lombroso analizam trăiri ipotetice repetam consolarea cu prieteni imaginari

apoi nopţile au devenit mai ciudate ascultam muzică
proastă fumam pe rupte alcătuiam profilul psihologic al fiecărei ferestre căutam zile
credibile care să-mi spună că nu numai pulsul e
proba trăirilor mele

în timp liber mai regretam că nu am emis vreo teorie
celebră sau că nu am spus ceva cu adevărat memorabil n-aveam nimic de pierdut
viaţa e un fel de regres în care maturizarea se face cu timpanele sparte

pentru mine
cele mai importante lucruri se-ntîmplă doar
noaptea atunci toţi oamenii îmi sînt permişi mă uit
la ei cum visează cum trec dacă unul mă priveşte
în ochi îi mîngîi orbitele în semn de respect dacă mă întreabă ceva îi răspund că singurul meu defect profesional e respiraţia