mă trezesc dimineaţa cu gîndul că
nu mă uit în oglindă nu mă spăl pe faţă nu beau cafea nu fumez
doar
îmi provoc stări
să bifez o trăire şi să am
ce povesti noaptea ziua de mîine urmează celei de azi
ca o sclavă pierdută prin catacombe nici o grimasă
acelaşi captiv în aceleaşi momente ca într-un cub
devii conştient
oamenii sunt suma unor repeţii bizare
mi-e poftă să spun
uşa de la intrare păstrează doar urmele celor ce
au intrat şi-au ieşit nimic la schimb nici măcar
o promisiune de revedere
poate m-aş simţi fericit
dacă într-o dimineaţă m-aş trezi că nu mai bate nimic
nici ceasul pe care îl numeam în derîdere puls
nici timpanele care cheamă triburi de sunete la vînătoare
să stau nemişcat să văd cum pleacă din mine orice regret
umbră crispare şi orice formă de viaţă
poate aşa n-am să mai întreb ce voi trăi
astăzi ori la ce dumnezeu am să mă rog
duminică
desigur
aş putea găsi o mie de oameni o mie de voci o mie de feluri
în care să-mi spun că sînt puţin depresiv
deocamdată simţurile mele dansează
cine ştie cînd am să mai fiu un element important
în matriţa senzaţiilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu