ce-aş putea face cu o lună plină
aş putea s-o împart pentru fiecare metamorfoză
pe spatele ei aş desena animale mi-ar aminti
de prima mea vînătoare
de primul tău plecat fără voie
pe o parte mai scorburoasă
aş face provizii de haine ne-am îmbrăca
în fiecare dimineaţă cu oameni noi
m-ai admira aş face o plecăciune apoi am petrece
întreaga zi
amintindu-ne în faţa oglinzii
pun lupii de pază liniştii noastre
te caut prin ierburi de noapte
întreb înţelepţii
unde se duc toate femeile în anotimpul coacerii
partea pustie aş păstra-o
ca pe o ultimă coajă de pîine cu ea aş hrăni
toate păsările în care ai adormit
aş îngropa firmituri din ele ar răsări
colţuri după care te ascunzi despletită
luna e plină se scaldă în ea
epiderma tuturor dimineţilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu