ca-ntr-un vers nu prea original camera mea
este goală are o uşă pe care intră
toate durerile şi o fereastră la care stau
cu nasul turtit aşteptînd să mă trec...
că tot iau viaţa de la început
m-am gîndit să-i fac un tunning sau s-o transform
în amantă
o soluţie ar fi să scriu pe fereastră cu ruj
please help me apoi
să calculez cîte versuri aş putea să scriu pe fiecare perete
pînă ce camera mea devine toată o poezie
fudulă şi roşie de atîta emoţie...
îmi şi imaginez ce isterie pe stradă cînd aş ieşi
cu camera mea la braţ probabil aş mirosi tot a var şi-a durere pe fruntea mea ar scrie cu majuscule: AM GREŞIT ÎNTR-O VIAŢĂ ANTERIOARA ŞI-ACUM PLĂTESC CU VÎRF ŞI-NDESAT...
înaintea mea camera a avut un prieten diliu
s-au certat într-o seară iar el a vopsit-o cu spray auto
a trîntit uşa a plecat
acum ea stă într-o rîlă
sîngerînd şi cam
ştirbă...
suspect de firesc
în camera mea un pat şi un scaun
pe mijlocul unui perete un tablou pe culmile kitch-ului
cu o apă şi-un foc sau aşa ceva
în dreapta un costum pregătit pentru orice interviu sau îngerul meu păzitor cum îmi plăcea
să-l numesc
în stînga un calorifer de care claudia îşi ţine legată poeta...
treptat m-am obişnuit
la început mai roşeam cînd mă dezbrăcam
eram goi şi eu şi camera plîngeam de mila fiecăruia
ne încurajam ne spuneam că poate nu e o idee rea chestia cu matrimonialele acum
doar neoanele mai sparg întunericul ca Moise despicînd Marea Roşie
totul e roşu de un
roşu aprins ca rujul cu care am scris pe fereastră
ultima mea mare durere please help me...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu