cît mai simplu
aş vrea să-ţi pot spune că unde mă duc
va fi bine
că voi învăţa repede limba
că voi fi băiat de treabă
că n-am s-o uit pe emilia
că am să tai pîinea felii ca acasă
că o să am mai multă grijă de mine
tu roagă-te doar
să nu pierd trenul
să am parte de oameni care se poartă cu mine frumos
şi să mă crească
să nu pierd cheia de la garsonieră
şi să nu uit unde mi-am pus banii
din cînd în cînd am să-ţi mai scriu
ştiu
nu-i nevoie să-mi spui
mi-am făcut provizii de pixuri
mai stau pînă se face noapte
oricine ştie că nu e frumos
să pleci în mijlocul zilei
să te îmbraci bine că seara e cam răcoare
de mîine învăţ să trăiesc
în surdină
2 comentarii:
Salut! Multam cui a postat linkul asta , asa pot comenta si eu.
Textul in sine e dominat de un ludic aparent. De ce aparent? Pai uitandu-ma la el vad o suita de ganduri simple... am plecat, sper ca va fi bine. Ganduri normale. Insa ultimele doua versuri(absolut superbe) schimba aceasta tenta, pentru ca da o idee de locul plecarii. De parca urmeaza o recluziune in sine, intr-un loc obscur. O intoarcere la radacini, in simplitatea unor ganduri nu demult nesperate.
Succes!
Un alt... Emil!
Ialin
Salut! Multam cui a postat linkul asta , asa pot comenta si eu.
Textul in sine e dominat de un ludic aparent. De ce aparent? Pai uitandu-ma la el vad o suita de ganduri simple... am plecat, sper ca va fi bine. Ganduri normale. Insa ultimele doua versuri(absolut superbe) schimba aceasta tenta, pentru ca da o idee de locul plecarii. De parca urmeaza o recluziune in sine, intr-un loc obscur. O intoarcere la radacini, in simplitatea unor ganduri nu demult nesperate.
Succes!
Un alt... Emil
Ialin
Trimiteți un comentariu