1. o vreme am privit cum dispar în întuneric
pînă ce ochii au devenit o pastă
m-am întors acasă am aranjat
două trei cărţi în bibliotecă am şters praful
poate mă voi întoarce
e una din nopţile cînd stă să se întîmple ceva
groaznic şi repetitiv
mă gîndesc voi pleca voi ajunge printre oameni desenaţi
cu un creion chimic
o să mă simt ca un puc de hochei aruncat de colo colo
cel mai mult o să-mi lipsească direcţia
aş voma aş urla uite un urlet mi-ar prinde bine
scot capul pe geam mi-au luat-o alţii înainte
locurile s-au ocupat ca într-un multiplex unde rulează o premieră
ce film se dă mă întreb
cineva îmi răspunde ţipătul altuia
cel mai groaznic lucru care se poate întîmpla
să ţi se umple nările de parfumuri pe care nu le mai poţi recunoaşte
apoi să-ţi petreci toată ziua uitînd
să dormi noaptea gol şi dimineaţa plămînii
să bată în stern ca nişte vieţaşi în ziua de vizită
patru ţigări pînă la ziuă femeia vopsită cărămiziu
doarme cu gura întredeschisă şi-a vîndut apartamentul
se mută la casă
rareori avem cu adevărat nevoie de oameni
în rest schimbăm între noi obsesii
ca nişte colecţionari de timbre
2. o maşină în trombă despică balta
şi somnul
se sting neoanele
ies aburi pe gură ca dintr-o spălătorie
un cîine chircit ca un bonsai
fac bagajul în linişte
mîngîi coastele hainelor
şosetele atîrnă ca atunci cînd eram mic şi mi-am rupt mîna dreaptă
iar mîna se mai ţinea doar de pieliţă
mă gîndesc la o fostă iubită
la o altă fostă iubită
respir greu
mă uit în adîncul rucsacului
sunt un gropar beat
3. pun pătura-n geam şi totul dispare
nu am nevoie de nimic sunt puternic cel mai puternic
urletul se opreşte în gît de el trag oamenii cum trag
pisicile de ghemul de lînă
lipăie cineva pe hol
într-o parte cămăşile în alta pielea
apoi senzaţia că atunci cînd dispari în întuneric
nu mai exişti de parcă te-a mîncat un monstru cu tot cu oase
întunericul se închide în urma ta cu zgomot îţi aduci aminte de tata
trîntind uşa
fac bagajul în linişte febră aglomerări spontane
de gesturi inexplicabile
4. miroase a cauciuc ars
frigul trece prin şira spinării se înflitează în creier
oare dormi în tricou roşu
nu ţi-a venit ciclul de zece zile
tati ce e aia poşircă
genţile stau în mijlocul camerei ca femeile la un pomelnic
o fereastră spartă un bîzîit înfundat
ies aburi aburi pe gură ca dintr-o topitorie
promisiunile sunt consecinţa unei nebunii de moment
promitem că nu facem rău
că ne vom petrece iarna împreună
că nu ne ascundem
peste două trei zile uităm
ori poate suntem lucizi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu