joi, aprilie 03, 2008

deluxe(blue)

1. o vreme am privit cum dispar în întuneric
pînă ce ochii au devenit o pastă
m-am întors acasă am aranjat
două trei cărţi în bibliotecă am şters praful
poate mă voi întoarce

e una din nopţile cînd stă să se întîmple ceva
groaznic şi repetitiv
mă gîndesc voi pleca voi ajunge printre oameni desenaţi
cu un creion chimic
o să mă simt ca un puc de hochei aruncat de colo colo
cel mai mult o să-mi lipsească direcţia

aş voma aş urla uite un urlet mi-ar prinde bine
scot capul pe geam mi-au luat-o alţii înainte
locurile s-au ocupat ca într-un multiplex unde rulează o premieră
ce film se dă mă întreb
cineva îmi răspunde ţipătul altuia

cel mai groaznic lucru care se poate întîmpla
să ţi se umple nările de parfumuri pe care nu le mai poţi recunoaşte
apoi să-ţi petreci toată ziua uitînd
să dormi noaptea gol şi dimineaţa plămînii
să bată în stern ca nişte vieţaşi în ziua de vizită

patru ţigări pînă la ziuă femeia vopsită cărămiziu
doarme cu gura întredeschisă şi-a vîndut apartamentul
se mută la casă
rareori avem cu adevărat nevoie de oameni
în rest schimbăm între noi obsesii
ca nişte colecţionari de timbre

2. o maşină în trombă despică balta
şi somnul

se sting neoanele

ies aburi pe gură ca dintr-o spălătorie

un cîine chircit ca un bonsai

fac bagajul în linişte
mîngîi coastele hainelor
şosetele atîrnă ca atunci cînd eram mic şi mi-am rupt mîna dreaptă
iar mîna se mai ţinea doar de pieliţă
mă gîndesc la o fostă iubită
la o altă fostă iubită
respir greu
mă uit în adîncul rucsacului
sunt un gropar beat

3. pun pătura-n geam şi totul dispare
nu am nevoie de nimic sunt puternic cel mai puternic
urletul se opreşte în gît de el trag oamenii cum trag
pisicile de ghemul de lînă

lipăie cineva pe hol

într-o parte cămăşile în alta pielea

apoi senzaţia că atunci cînd dispari în întuneric
nu mai exişti de parcă te-a mîncat un monstru cu tot cu oase
întunericul se închide în urma ta cu zgomot îţi aduci aminte de tata
trîntind uşa

fac bagajul în linişte febră aglomerări spontane
de gesturi inexplicabile

4. miroase a cauciuc ars

frigul trece prin şira spinării se înflitează în creier

oare dormi în tricou roşu

nu ţi-a venit ciclul de zece zile
tati ce e aia poşircă

genţile stau în mijlocul camerei ca femeile la un pomelnic

o fereastră spartă un bîzîit înfundat

ies aburi aburi pe gură ca dintr-o topitorie

promisiunile sunt consecinţa unei nebunii de moment
promitem că nu facem rău
că ne vom petrece iarna împreună
că nu ne ascundem
peste două trei zile uităm

ori poate suntem lucizi

Niciun comentariu: